Pentru mine, feminitatea reprezenta tot ceea ce ținea de eleganță și frumusețe, însă acum reprezintă altceva. Și acel altceva este puterea de a te iubi așa cum ești, de a te respecta și de a fi un model pentru ceilalți, pentru că înainte de toate avem capacitatea de a dărui viață, de a fi mame…

Interviu cu Maria Mărginean, autoarea cărții „Sunt pe stop! Ce pisici vrei?”

 

Ne puteți spune câteva cuvinte despre dvs.? Când și cum ați descoperit pasiunea pentru scris?

Sigur că da. Sunt o fire foarte curioasă și analitică, iar asta m-a determinat să urmez facultatea de Psihologie la Universitatea Al. I. Cuza din Iași – îmi stabilisem foarte clar că voi ajunge psihoterapeut…însă pe final am realizat că nu mai aveam suficientă răbdare și mai ales că nu era psihoterapia ceea ce mi-am dorit de fapt. Astfel că, mi-a luat ceva timp să conștientizez că eu de fapt eram atentă la gesturi, timbrul vocal și mai ales îmi plăcea să „mă pun în pielea altei persoane” ca să o înțeleg mai bine. În acest sens am realizat că profesia care mi se potrivește precum o mănușă este cea de Profiler și Analist comportamental. De asemenea, pentru a contura mai bine ceea ce mi-am propus, am decis să urmez masterul de Psihologie Medico-Legală și Criminalistică din Sibiu. Curiozitatea mea cu privire la gesturile și personalitatea umană nu s-a oprit aici. Mi-am dorit să îmi finisez mai bine cunoștințele despre oameni, așa că am urmat 2 ani cursurile de Profiling ale domnului psiholog Ion Duvac – partea de teorie. Apoi încă 1 an tot la dumnealui, modulul de Forensic (psihologia criminalistică) & Psihologia Terorismului iar mai apoi un alt modul cu doamna psiholog și analist comportamental Leliana Pârvulescu – cursul de Analiză și evaluare comportamentală.

Cât despre pasiunea de a scrie…o aveam de mică. Din copilărie a început. Îmi plăcea foarte mult cum scriau părinții mei. Tata era și încă este cel mai migălos la scris. Așa că într-o bună zi am decis să le imit scrisul. Am început cu veranda bunicii. Scriam cu orice îmi pica la îndemână și mai ales pe orice vedeam mai alb și mai spațios (pereții casei, caietele mamei, podea, trotuar). Mare mi-a fost bucuria când în clasele primare am învățat să scriu cum trebuie. Doamne ce fericire pe capul meu. În gândurile mele de copil, consideram că este cea mai mare realizare a mea: să scriu precum adulții. Și scrisul a înflorit pe parcursul anilor. Am ținut vreo trei jurnale iar orele de limba română erau deja punctul meu forte – mai ales dacă primeam ca temă să alcătuim compuneri. Pentru că sinceră să fiu, nu mă mai opream.

Cum a luat naștere cartea Sunt pe stop! Ce pisici vrei?

La supărare și mulți nervi.

Nu îmi propusesem să scriu cărți. Și nici nu mă vedeam scriitoare. Dar într-o seară, am avut o discuție aprinsă cu fostul meu prieten pe tema menstruației – eram fix pe stop și nu mă simțeam bine iar el considera că ar fi trebuit deja să fiu ok și să mă controlez, că totul vine din creier. Concluzia lui m-a scos din sărite și i-am spus: știi ceva? Am să scriu o carte pe tema asta. Poate în cele din urmă ai să înțelegi cu ce mă confrunt. Și nu doar eu.                                                                                                    

32 de pagini am scris în acea seară. Atât de supărată am fost. 

Cartea este presărată cu umor, dar se simte și emoția, compasiunea. Cui se adresează și la ce să se aștepte cititorii acestei cărți?

În principiu, cartea se adresează în mod special bărbaților – chiar dacă am scris-o și pentru femei, iar după cum am ați punctat foarte bine, cititorii vor intra într-o mică călătorie presărată cu umor și multe aspecte ce țin de gândurile și comportamentele feminine înainte, în timpul și câteva zile după menstruație.

 

Cum v-a venit ideea de a vă adresa și bărbaților? De ce ați considerat acest lucru necesar?

Ideea mi-a venit spontan, din acea seară tensionată. Și din simplul fapt că în mare parte din timp bărbații nu reușesc să își dea seama cum să se poarte cu femeile în acea perioadă a lunii. Nu sunt telepatici, din păcate, și nici noi. Comunicarea este cheia.

Ce v-a inspirat în alegerea titlului?

Foarte bună întrebarea, dar sinceră să fiu, nici eu nu știu. A apărut spontan. Am deschis word-ul și mi-am lăsat gândurile să prindă contur. Cum eram și nervoasă, scrierea a venit de la sine, în viteză. Abia după ce terminasem cele 32 de pagini am citit mai bine și mi-am dat seama într-un mod mai conștient de ceea ce am scris.

 

Cartea mi-a adus mai multă empatie și cumva simțeam că la un moment dat voi fi mai „conectată” cu celelalte femei care trec prin același chin ca și mine, lună de lună…

 

Sunt pe stop! Ce pisici vrei? conține totodată și multe informații utile. Scrierea este bazată în întregime pe experiența personală sau a fost nevoie și de documentare? Dacă da, ce informație aflată v-a impresionat în mod deosebit în documentarea făcută?

Scrierea este bazată pe ambele variante iar ce m-a impresionat mai mult este capitolul despre ovulație. Când căutam informații despre acel capitol, am găsit câteva lucruri pe care sinceră să fiu nici eu nu le știam. Precum faptul că la începutul ovulației, femeile sunt capabile să depisteze prezența șerpilor și mai ales să spună cu exactitate care persoane sunt homosexuale.

Ați avut momente când ați considerat că acest proiect literar a devenit copleșitor din punct de vedere emoțional? V-a schimbat în vreun fel scrierea acestei cărți sau ați întâmpinat provocări?

Din nefericire da. Aproximativ 2 ani a stat „pe tușă”. Nici nu mai eram sigură că o voi termina. Aveam nevoie la un moment dat chiar de inspirație, pentru că starea de nervi se consumase iar calmul nu mă ajuta sub nicio formă (cele mai bune lucruri mi-au ieșit când eram foarte supărată).

Cât despre schimbare, cartea mi-a adus mai multă empatie și cumva simțeam că la un moment dat voi fi mai „conectată” cu celelalte femei care trec prin același chin ca și mine, lună de lună… Iar provocarea cea mai mare a fost să decid dacă în cele din urmă să o termin sau nu. După cum am mai spus, nu mă vedeam scriitoare și nu știam exact cum să procedez. În acest sens, vă mulțumesc din suflet pentru că ați depus efort în finisarea acestei cărți și mai ales pentru că mi-ați acceptat manuscrisul „sângeriu”.

Ce reprezintă feminitatea pentru dvs.?

Grea întrebare. Mai ales că mereu m-am plâns: de ce nu m-am născut băiat?

De când mă știu m-am adaptat ceva mai greu la faptul că sunt fată. Nu eram adepta tocurilor și a rochiilor. Pentru mine, feminitatea reprezenta tot ceea ce ținea de eleganță și frumusețe, însă acum reprezintă altceva. Și acel altceva este puterea de a te iubi așa cum ești, de a te respecta și de a fi un model pentru ceilalți, pentru că înainte de toate avem capacitatea de a dărui viață, de a fi mame.

 

Să îți fie frică de ce gândesc ceilalți nu te va ajuta să schimbi acest subiect „tabu”…

 

Un sfat pentru femeile care pornesc în călătoria de acceptare și de înțelegere a propriului corp?

Sfatul meu este să nu tacă. Să spună mereu ce au de spus. Nimeni nu știe ce ai dacă nu spui. Tăcerea nu este în acest caz o soluție.

Rușinea de a vorbi despre menstruație și despre stările prin care trec femeile lună de lună. Este menstruația în continuare un subiect tabu? Cum scăpăm de această rușine?

Din păcate da, încă este un tabu pentru unele persoane. Informațiile transmise de vechile generații către generațiile noi nu sunt atât de ușor de schimbat. Nu este imposibil dar este mai greu. Iar ca să scăpăm de această rușine, trebuie doar să comunicăm și să depunem un efort de înțelegere. Mama ei de comunicare. Nu ne ține nimeni gura închisă. Suntem libere să vorbim și mai ales să scăpăm de frica inutilă că „vai, ce or să creadă ceilalți despre mine?”. Fiecare este unic și are liberul arbitru de la Dumnezeu să facă ce vrea. Să îți fie frică de ce gândesc ceilalți nu te va ajuta să schimbi acest subiect „tabu”.

Cine a avut cea mai mare influență asupra vieții dvs.? O lecție importantă pe care ați învățat-o ca femeie?

Cu mare drag pot spune: tata. E o fire mai severă, mereu spune ce are de spus și mai ales mereu m-a încurajat să fiu sinceră. Acum nu știu cât de bine sau de rău este faptul că am ajuns să spun fără perdea absolut tot ceea ce am în minte. Dar știu măcar un singur lucru: că nu ai cum să te faci înțeles dacă nu vorbești și mai ales că nu apuci să lași oamenii să te vadă așa cum ești, fără măști.

Iar ca femeie, lecția cea mai importantă pe care am învățat-o este respectul și iubirea de sine. Nu într-o măsură excesivă, dar măcar cât să am încredere în mine și să pot spune cu drag: sunt femeie.

Cum reușiți să găsiți și să mențineți echilibrul dintre viața personală și cea profesională? Ce hobby-uri aveți?

Momentan este simplu. Întâmpin o perioadă mai lejeră unde nu am clienți. Primăvara și vara am mai mult timp la dispoziție, deci nici nu se pune problema de a găsi acel echilibru. Mai greu este toamna și iarna. Atunci singura modalitate de a găsi acel echilibru este cu ajutorul serialelor și evident cu o carte bună.

Ca hobby-uri, ador să pictez anime-uri după model iar mai apoi să le adaptez stilului meu și să le transform în semne de carte, să citesc, să cânt, să scriu și să compun muzică.

Puteți da câteva exemple de cărți/ autori preferați? Aveți vreun moment din zi în care vă place în mod deosebit să citiți?

Cu siguranță autoarea mea preferată este Stephenie Meyer. Seria „Amurg” m-a captivat foarte mult. Am avut un timp când citeam toate volumele în fiecare an. Sunt un mare fan al genului cu vampiri. De asemenea, volumele din seria „Înțelepciunea psihopaților” de Kevin Dutton m-a prins la fel de mult – cartea e mai mult un suport profesional- și în final cartea „Winnetou” de Karl May (citită de 2 ori).

Sinceră să fiu, da. Ador să citesc ziua. La 2-3 ore după ce mă trezesc prima mea activitate este să citesc. Măcar un capitol din două cărți diferite. Sau trei.

Ce le puteți spune cititorilor dvs. despre proiectele literare viitoare? Aveți în plan să scrieți o altă carte?

Să spun sau să nu spun, aceasta-i întrebarea. Glumesc. Am un proiect început din clasa a X-a și am decis anul ăsta să încerc să mai lucrez la el. Cartea e de genul Science Fiction. Dar să vedem, acolo chiar am nevoie de inspirație și cred că îmi va mai lua câțiva ani până să ajung la final – asta dacă nu mă mai enervează nimeni între timp.

Câteva cuvinte pe care doriți să le transmiteți cititorilor?

Ca încheiere, ceea ce transmit cu mare drag cititorilor este… SĂ COMUNICAȚI EFICIENT și SĂ FIȚI VOI ÎNȘIVĂ. Mii de îmbrățișări vă dăruiesc.

 

Comandă cartea tipărită: Sunt pe stop! Ce pisici vrei?

Comandă eBook-ul