Interviu cu poetul Daniel Panuta – autorul volumului Cosmaruri Calculate

 

Buna, Daniel! Am inceput sa te citesc cu mare curiozitate. Cu fiecare poezie, curiozitatea s-a transformat in nesat, pentru ca, ulterior, o intrebare sa persiste obsesiv in lectura mea: ce varsta are poetul a carui poezie atinge aceste cote de profunzime?

Primele poezii din volumul ,,Cosmaruri calculate” au fost scrise chiar inainte de a implini 20 de ani si restul poeziilor au fost scrise in urmatoarele trei luni. Eu totusi am avut poezie in mine de mic, eu cred ca, mai mult decat am scris poezie, am descoperit-o, iar ea s-a scris singura, odata ce emotia a fost proiectata pe foaie.

Te rog sa te prezinti si sa te descrii cititorilor tai, cei care-ti traiesc si iubesc poezia!

Sunt o persoana pasionata de orice ma pune pe ganduri, imi place sa gandesc, imi place sa gandesc ca gandesc, la fel cum iubesc ca iubesc. Uneori pot parea restrans, tacut, izolat, dar inauntru sunt nimic altceva decat un vulcan de emotie si pasiune. Sunt un om intens, iar uneori sunt pasiv, emotia zilei, starea soarelui si caracterul lunii decid cum o sa fiu in ziua respectiva, caci empatizez cu natura la fel cum empatizeaza oamenii cu personajele unei povesti.

As putea sa spun o mie de lucruri minunate despre poezia ta! Dar, pentru ca vrem sa descoperim poetul ca scanteie, punct de origine si geneza a creatiei sale, te rog sa ne dezvalui rolul, importanta si intelesul matematicii (exprimata in versuri prin cifre, precizie si simetrie), ale fizicii (prin energie, inertie si interactiune) si ale biologiei (prin diviziune si evolutie) din opera ta!

Mi-a placut mereu sa combin rationalul cu creativul, mi-a placut sa atribui emotiei o cifra. De exemplu, in poeziile mele apar des cifrele 9, 6 si 3. La moment o sa dezvalui despre 9, ea fiind in universul meu cifra tradarii, a durerii, agonia unei iubiri neimplinite. Mai mult de atat, fizica, biologia si matematica nu au fost inventate, ci au fost descoperite, totul a fost creat odata, dar nu de noi. La fel si poezia, eu cred ca poeziile se descopera, nu se inventeaza, iar datorita faptului ca poezia nu are limite cand vine vorba de emotie, exista un numar limitat de poezii in aceasta lume asteptand doar sa fie puse pe foaie.

Cum se raporteaza omul si poetul Daniel Panuta la problemele lumii, la valorile si ordinea acesteia?

Cred ca problemele lumii provin dintr-un loc plin de ignoranta, superficialitate si mandrie. Daca am petrece tot atat timp incercand sa empatizam cu cine nu ne intelegem si viceversa, atunci conflictele s-ar rezolva cu un zambet ce ar zgudui emotiile-spin ce s-au infipt adanc in carnea noastra ca o aschie spirituala. Si, da, nemultumirea pentru faptul ca traim pe aceasta planeta minunata, faptul ca luam bunurile ce le avem drept ceva garantat sunt o parte din problema. Dar decat sa descriu in mai multe detalii ce ma deranjeaza pe mine, mai bine petrec acest timp reflectand asupra minusurilor mele.

Si pentru ca am vorbit despre valori, te rog sa ne vorbesti despre libertate, ce este si ce reprezinta aceasta pentru tine?

Gandindu-ma la libertate, simt o emotie albastra, probabil simt ce simte cerul, simt ce simte o floare a carei tulpina iese din pamant. Libertatea e un concept simplu, la prima vedere, dar atat de complex cand stai putin sa te gandesti.

Avansez catre tine urmatoarele notiuni abstracte, in jurul carora graviteaza poezia ta: libertate, singuratate, iubire. Exista conexiuni, interactiuni si lianti care pot unifica aceste concepte intr-un tot cu functionalitate interdependenta?

Exista. Polii unui magnet sunt atrasi, la fel ca orice lucruri opuse in lumea aceasta, diferentele ne unesc strans, ne fac intregi, ne completeaza cum un puzzle cu o gaura se uneste cu cel ce are o parte in plus, potrivita.

Si pentru ca ne-am apropiat de acest subiect, dragostea, vorbeste-ne, daca vrei, despre acea persoana speciala din viata ta! Identific urmatoarele cupluri in versurile tale: lumini-umbre, policromie-monocromie, vis-trezie, euforie-luciditate, perceptie masculina-perceptie feminina. Ce ne poti spune despre simbolistica si interdependenta dintre ele?

Atat timp cat exista ceva, va lipsi altceva. Atat timp cat cineva urca, celalalt va cobori. Materia in aceasta lume e limitata si se raspandeste uneori intr-un loc, alteori in alt loc. Faptul ca exista o poezie trista inseamna cum pe aceasta lume numarul de poezii ale noptii umbreste temporar poezia luminii. Dar la urma, totul va fi omogen, cred, cum a fost la inceput.

Unde se situeaza si se regaseste omul si poetul Daniel Panuta, in urmatoarele structuri: nou-vechi,
prezent-trecut, modern-obsolet?

Ma regasesc undeva prin pasiunea mea de cantar, de balanta, de cifrele ce demonstreaza masa, de cuvintele grele ale poeziei mele ce m-a facut sa ma simt mai usor cand mi-a fost greu.

Care sunt rolul si menirea poetului si poeziei in aceasta lume, din punctul tau de vedere, un tanar poet talentat?

Rolul meu este sa descopar poezie frumoasa, placuta, linistitoare. Rolul meu este sa am un rol, asa cum caut sens in sens. Vreau sa continui sa simt asa cum simt in special cand scriu.

Acum, in incheierea interviului, te rog sa lasi un mesaj, un gand pentru cititorii tai.

Va multumesc pentru ca iubiti poezia, in general, este un lucru frumos, caci nimeni nu poate face conceptul de poezie sa sune altceva decat poetic!

 

Interviu realizat de Ionela Mihaela Bucelan