Abecedand prorociile. Predica de pe cruce – Benone Burtescu

Descriere

Mare parte din Sfintele Scripturi sunt PROOROCII. Chiar si partea lor de cronica sau de poetica are o mare incarcatura proorocica. Subiectele de abordare sunt numeroase si prin extrapolare duc si la lucruri care n-au putut incapea in scriere. Acestea se adauga tainelor dumnezeesti fara de numar pe care Insusi Domnul a gasit de cuviinta sa le tina acoperite. Chiar si pe cele “descoperite” – precum cele din Apocalipsa, care inseamna “descoperire” – si pe care in mod normal ar trebui sa le intelegem – datorita pipernicirii noastre in lucrurile spirituale, doar le abecedam. Fie insa si numai asa. Macar asa. Cel putin drumul este bun.
Lucrul de capatai in ABECEDAREA PROOROCIILOR este intelegerea ca PROOROCIA nu se cheama “ce SA fie”, ci se cheama “ce VA fi”. Prima inseamna PREDESTINATIE, a doua inseamna DESCOPERIRE si PROOROCIA este descoperire a ce va fi si nu este predestinatie a ce sa fie. Aceasta nu pentru ca Domnul Dumnezeu nu ar avea dreptul sau nu ar putea sa hotarasca mai dinainte ce si cum sa fie, dar dumnezeirea Lui sta in “liberul arbitru” acordat fiintei create. Sa mai faca o planeta sau un sistem galactic nu este o problema de jurisprudenta, dar a forta fie si un singur om sa faca un lucru sau altul in moralitate, este incalcarea dreptatii in libera alegere care este centrul vital al existentei universale.
Avand in vedere ca PROOROCIILE privesc VIITORUL, Domnul Dumnezeu nu trebuie inteles ca stand la capatul de inceput dictand ce sa se intample, ci in “atotstiinta” Sa – “El stie totul de la inceput”, spune ce va fi ca si cum intreg viitorul a fost parcurs de El si acum intors la punctul de plecare, il spune, il descrie, ca stiindu-l si noi mai dinainte sa alegem ceea ce este bine.
De multe ori, la capat de intelegere si de neputinta, spunem “Dumnezeu este in control” si este adevarat, mai ales in situatia intrebarii “de ce asa” si nepriceperii de ce asa. El este in control chiar si daca cineva Ii intoarce spatele si se arunca in prapastie, desi il sfatuieste cu multa iubire sa nu faca acest lucru. “Controlul” este ca El i-a spus sa nu se arunce, iar omul s-a aruncat. Dupa ce constientizarea a avut loc, nu mai este nimic de facut. Este “controlul” de a nu se incalca vointa cea libera a cuiva. Domnul Dumnezeu face CE VREA? Absolut ca da, dar El VREA numai ce ESTE BINE. Implinirile PROOROCIILOR nu sunt sub incidenta arbitrara a Domnului Dumnezeu, ci sub incidenta voiei libere a omului, la care Domnul insista pana la rastignirea Fiului Sau, sa fie cea buna.
Exista in Sfanta Scriptura o PROOROCIE cu privire la “zilele de pe urma”, Apocalipsa 16, 12: “Si apa lui (Eufrat) a secat ca sa fie pregatita calea IMPARATILOR care au sa vina din RASARIT”.
Evident ca in textul Scripturii este vorba despre niste imparati, capetenii de imparatii de mare insemnatate, sub zicerea IMPARATII RASARITULUI. Punctele cardinale intr-o PROOROCIE pot fi socotite in raport de o referinta. Aici, locul de unde Ioan scrie Apocalipsa este insula Patmos. Mai poate fi vorba de zona geografica reprezentata de “Israel” ca in cele mai multe PROOROCII. Imediat e intrebarea “UNDE sa VINA” imparatii RASARITULUI? Este mai greu de inteles ca meridianul zero imparte planeta in Rasarit si Apus si ca la el ar face referire PROOROCIA, dar oricum este si aceasta o abecedare ajutatoare. Nu stiu exact cum s-a ajuns la conventionalitatea EST-VEST si in raport de ce anume, dar in general vorbind ea face sens si nu e deloc impotriva intelegerii PROOROCIEI. De exemplu, CHINA este socotita de toata lumea ca fiind de RASARIT, intr-un discurs geografic, unanim acceptat. Cine poate intra in aceasta categorie?

Este de prisos sa amintesc rolul pe care il joaca astazi China in lume si spectrul ei care sperie vestul intr-un viitor foarte apropiat. E vorbire curenta “in Rasarit” si “in Apus”. Nu este migratia planetara din Rasarit in Apus? Ce ziceti de proorocia din Iacov 4, 13: “Astazi sau maine ne vom duce in cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie si vom castiga”? Dar daca adaugam la ea fie si doar pe cea a lui Isaia din capitolul 15, 7: “… strang ce le mai ramane si isi stramuta averile dincolo de paraul salciilor”?
Cand scriu aceste lucruri, cel mai puternic om al vestului – ca sa-l numim cum toata lumea -, Presedintele Statelor Unite, Barak Obama, se afla intr-o vizita de cateva zile la niste Imparati ai Rasaritului. Sa fie oare ingrijorat de evolutia lucrurilor pe planeta? Sa fie constient de profetia cu “Imparatii Rasaritului”? Sa o simta doar? Nu stiu. Dar iata ca vizita are loc.
Cred ca tot Apusul tresare cand vine vorba de Rasarit si in special de China. Nu este o tresarire profetica?
Cate frumuseti implinitoare sunt in PROOROCIILE Sfintelor Scripturi! Domnul Dumnezeu ne-a spus ce se va intampla. Sa abecedam si noi in ele ca niste scolari cuminti si sarguinciosi.

Benone Burtescu