Descriere

(eBook ePUB) Adevarul nu este acolo – Autor: Ion Andreescu – Editura Letras, 2020

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarca gratuit aplicatia Adobe Digital Edition.

 

Motto:  „Consider ca atunci cand cauti lumina este mai bine sa fie intuneric.”

Un joc al cautarii…

Se poate ca intr-o lume care nu stie spre ce se indreapta, punctele de reper sa se afle foarte aproape si intr-un domeniu care nu tine poarta inchisa cu lacate, ci se ofera generos spre descoperire: lumea cartii. Cand oamenii, indiferent de varsta, sunt ahtiati dupa imitatie, cartea poate fi antidotul uniformizarii.

Asa am descoperit un volum, pe rafturile consacrate Colectiei „Proza contemporana”: Adevarul nu este acolo, semnat Ion Andreescu. Mi-am spus ca ar fi tentant un joc al cautarii, mai ales ca adevarul a devenit o entitate incerta.

Adevarul nu este acolo este o antologie de microeseuri, un „jurnal in farame” din gandurile unui student care si-a creat obisnuinta de a problematiza existenta. Ceea ce presupune un demers lucid, dar in acelasi timp, sensibil, dramatic.

Tot scrisul acestui tanar autor devine pe alocuri expresia unei fragilitati launtrice care nu-l conduce insa la negare sau resemnare, ci la o cautare acerba pe un drum al cunoasterii a tot ce tine de  esenta umana. Si asa cum ne convinge continutul cartii, autorul pare sa detina cheile descifrarii tainelor acestei lumi. De fapt, tanarul autor  demonstreaza in discursul sau ca  nu este deloc rupt de aceasta lume, ci dimpotriva, un foarte bun cunoscator al ei oferind cititorului o radiografie a acesteia.

Cititorul poate descoperi bucuros pe alocuri, ca fragmente din gandirea autorului i-au traversat adesea constiinta si de aceea si-l poate apropia, considerandu-l ca pe un porte-parole al sau. De fapt, un melanj inedit  de poezie, dramatism, de discurs artistic si de limbaj gnomic ofera cititorului mai multe portative ale decodarii mesajului. Efortul intelectual devine insa si el necesar, cu atat mai mult cu cat in volum pot fi identificate teme si motive din zestrea tutelara a culturii universale: timpul; universul; absolutul; raportul eu- societate; conditia intelectualului; raportul sau cu nonvalorile; drama alienarii omului modern respins pentru ca este opus majoritatii prin atitudine; raportul ratiune – cuvant – actiune; inegalitatea de sanse impusa prin destin; antidotul egoismului – o existenta bidimensionala (in viziunea autorului); aneantizarea fiintei umane; respectul pentru creatie perceput de autor ca modalitate cognitiva si nu in ultimul rand, arta. Sunt doar cateva dintre temele de meditatie ale autorului, interpretate intr-o maniera moderna.

Limbajul cunoasterii propuse de autor devine alteori ironic, aluziv, vizand parca comportamentul lumii de astazi, care se preface, cultivandu-si insa permanent formele, ca nu stie spre ce se indreapta. Alteori se simte ca autorul este atins de aripa deznadejdii acestui inceput de mileniu, cautandu-si repere.

Dar laitmotivul acestei scrieri ramane redescoperirea sinelui, adagiul lui Socrate – „Cunoaste-te pe tine insuti!” fiind pentru autor o cheie ideala pentru cunoastere. Se reitereaza si mai vechiul motiv al lumii ca teatru, intr-o interpretare autentica, prin imaginea unui ins rational, echilibrat, ipostaza apolinica (imagine a autorului) contempland detasat si cu superioara intelegere scena vietii, dar nu pentru a se refugia in solitudine, precum romanticii, ci pentru a realiza un exercitiu de intelegere a raportului sau cu lumea. Este o retragere temporara, caci se doreste o implicare intr-un alt tip de joc, purificat de „valul social” care a revarsat un preaplin de uratenie si implicit, o tipologie noua care impune societatii imaginea ei deformata. Textul la acest nivel este o alegorie, o parabola.

Cand lumea ramane egala cu sine sau cand autorul pare sa-si fi pierdut „cheile” pentru a ajunge la un just raport cognitiv cu lumea, cand raportul intre ratiune si sentiment pare sa se dezechilibreze, calea sustragerii din contingent ramane sinele, asa cum afirma intr-o exprimare plastica: „In exterior este casa, floarea, apa, si nisipul. Este focul, fumul, ceata sau seninatatea. Este cantecul sau tacerea. Caldura sau frigul. Frunzele sau cartile. Dar in interior sunt RASPUNSURILE”.

La finele acestui demers autoreflexiv aflam imaginea unui tanar care a cumulat experienta, a aflat raspunsuri, si-a revelat adevaruri mai mult sau mai putin incurajatoare, dar pe care le pretuieste ca pe niste „perle ale cunoasterii”. Marturisirea autorului: „Si pana acum pot spune ca am adunat multe perle in vitrina interioara. Dar le port cu recunostinta acolo. Si din cand in cand le scot pentru a le slefui si a le curata” ne convinge ca acest demers nu se va opri aici. Aventura cunoasterii sale va continua, spre incantarea iubitorilor de lectura.

Prof. Gabriela Musoiu