Ce ar face Confucius? Sfaturi intelepte pentru dobandirea succesului si arta bunei convietuiri in societate

Descriere

La randu-i, Confucius ii invata ca Daca vorbele nu sunt conforme cu adevarul, atunci nu ai nici o sansa de succes.

Cinci sute de ani inainte de sosirea lui Cristos, Confucius a enuntat dogma cunoscuta in China de azi drept Regula de aur: Nu cere celorlalti sa faca ceva ce tie nu-ti place. La fel ca si Socrate si Iisus, Confucius a avut curajul sa infrunte autoritatile. Cand Ji Kangzi i-a cerut inteleptului un sfat pentru stavilirea valului infractional care cuprinsese Shandongul, Confucius i-a spus raspicat: Daca tu insuti, Ji Kangzi, n-ai fi implicat, nimeni n-ar incerca sa fure de la tine… Daca ai sti ce-i bunatatea, poporul ar fi bland cu tine, a continuat el, uluindu-l pe mandarin.

Cu toate acestea, spre deosebire de Iisus, Confucius nu se axa pe probleme spirituale. Cand un invatacel i-a cerut parerea despre viata de dupa moarte, maestrul l-a repezit. Abia avem timp sa intelegem viata pamanteasca, i-a zis el, probabil cu un rictus. Cum ar fi posibil sa intelegem moartea? In principiu, el punea accent pe existenta imediata, pe arta de a te comporta decent pe parcursul vietii si de a aborda problemele esentiale ale acesteia: adevarul, prietenia, loialitatea, buna guvernare si conduita, enuntandu-le cu atata intelepciune si decenta incat toata lumea sa poata beneficia de ele.

In politica, maestrul a propus o solutie revolutionara: dreptul de a conduce se dobandeste, nu se mosteneste, intr-o vreme cand aristocratia isi sustinea pozitia invocand dreptul divin, Confucius si discipolul sau Mengzi (Mencius) aratau ca mandatul ceresc poate fi asumat numai de un conducator drept care isi indeplineste obligatiile fata de popor. Un lider care se dovedeste corupt sau ineficient, spuneau ei, ar putea si ar trebui schimbat. Acest concept indraznet isi gaseste materializarea doua mii de ani mai tarziu in Declaratia de independenta a lui Thomas Jefferson: Ori de cate ori o forma de guvernamant devine daunatoare, poporul are dreptul s-o modifice sau s-o inlature.

Desi regulile confucianiste frizeaza eternul, Confucius omul apartinea in cea mai mare masura vremurilor sale. Carturar vestit, conversatia sa era presarata cu jocuri de cuvinte si calambururi care pot scapa celor nefamiliarizati cu politica dinastiei Zhou sau cu vocabularul respectiv.

Prin urmare, cele mai multe editii asiatice contemporane seamana cu aceasta carte – se dau cateva citate din maestru urmate de o pagina doua de explicatii. In aceasta ordine de idei,Ce ar face Confucius?ofera cititorilor o introducere in gandirea confucianista prezentand, de asemenea, modul in care o studiaza Asia moderna. Exista o diferenta. Comentariile dr. Berthrong nu seamana cu cele ale vechilor chinezi, axate pe ciudatenii lingvistice sau chichite filozofice. Ea isi asuma rolul de a interpreta intelepciunea venerabila a maestrului spre a-i accentua importanta in secolul douazeci si unu.