Descriere

Cioburi de suflet: petale de nu mă uita… (eBook PDF) – Mioara GheleșanEditura Letras 2020

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarcă gratuit aplicația Adobe Digital Edition.

Cand ai plecat, am murit. Mi-au trebuit noua ani sa renasc, sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale. Cu sufletul ciobit, cu trupul ars de durere, cu inima franta, mereu ascultand linistea, intre lespezi de morminte. Am ramas suspendata intre cer si pamant mult timp, acolo unde tacerea a cuprins timpul, care se scurgea, alunecand si ducand cu el tot ce-am avut, tot ce-am trait!

Intre cer si pamant este locul unde imi scriu povestea, unde astept si unde voi ramane, ca sa pot exista.

Cioburi de suflet, petale de nu ma uita, sunt trairile mele fara tine, fara echilibru, inclinand balanta si cautand sa renasc. Cioburi adunate de pe asfaltul rece, unde am ramas mult timp! Cioburi care nu s-au mai potrivit, nu au putut fi lipite, mii de cioburi s-au pierdut in acea noapte neagra de mai.

Cioburi de vise destramate, prea devreme, de un destin nedrept, cioburi de suflet, lectii de viata, traite intens, la margine de cer, sprijinit pe pamant! Cand m-am regasit, cand am adunat acele cioburi, am aflat ca tu citesti ce scriu, ca trebuie sa iti scriu in continuare. Dincolo de cuvinte suntem noi si Dumnezeu, noi, suflete dezgolite de durere, de dor, ingenuncheati de soarta, cu lacrima oprita in gat, ca un blestem, ca un amurg violet, ca un sunet de vioara, rugand cerul sa ne gasim calea!

Dincolo de cuvinte sunt eu si un singur anotimp, la care ma intorc mereu, anotimpul meu Claudiu…

Mioara Ghelesan

Mioara Ghelesan

Cine sunt eu, Mioara Gheleșan?

De profesie, asistent medical generalist. Îmi place ceea ce fac și îmi iubesc meseria. Nu există cred, nimic mai nobil, decât să ajuți un om și în același timp, să fii om.

M-am născut, am copilărit și am rămas în localitatea Topleț, județul Caraș-Severin, acasă. Iubesc acest colț de rai și niciodată nu aș pleca de aici. Iubesc simplitateași liniștea, și aici le găsesc. O binefacere mentală și spirituală.

Când scriu, sunt altă persoană și se pare că este menirea mea pe acest pământ.

Știu că este un dar minunat de la Dumnezeu. Să scriu pentru oameni care au aceeași suferință ca mine, pentru părinți de îngeri, pentru oameni care simt la fel, dar nu pot reda în cuvinte.

Și pentru prietenii mei, lecții de viață, pe care le-am învățat singură și nu vreau să le țin pentru mine. În urmă cu zece ani mi-am pierdut unicul meu băiat, de 23 de ani, Claudiu, și o parte din mine!

Mult timp am căutat ce mă definește, cine sunt și încotro mă îndrept. Pentru că niciodată nu mai ești la fel. Am ales iubirea și dăruirea, am ales iertarea și răbdarea. Și m-am regăsit într-un anotimp, care se tot întoarce, anotimpul meu Claudiu!