Descriere

(eBook PDF) Cioburi de suflet: petale de nu ma uita… – Mioara Ghelesan – Editura Letras 2020

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarca gratuit aplicatia Adobe Digital Edition.

Cand ai plecat, am murit. Mi-au trebuit noua ani sa renasc, sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale. Cu sufletul ciobit, cu trupul ars de durere, cu inima franta, mereu ascultand linistea, intre lespezi de morminte. Am ramas suspendata intre cer si pamant mult timp, acolo unde tacerea a cuprins timpul, care se scurgea, alunecand si ducand cu el tot ce-am avut, tot ce-am trait!

Intre cer si pamant este locul unde imi scriu povestea, unde astept si unde voi ramane, ca sa pot exista.

Cioburi de suflet, petale de nu ma uita, sunt trairile mele fara tine, fara echilibru, inclinand balanta si cautand sa renasc. Cioburi adunate de pe asfaltul rece, unde am ramas mult timp! Cioburi care nu s-au mai potrivit, nu au putut fi lipite, mii de cioburi s-au pierdut in acea noapte neagra de mai.

Cioburi de vise destramate, prea devreme, de un destin nedrept, cioburi de suflet, lectii de viata, traite intens, la margine de cer, sprijinit pe pamant! Cand m-am regasit, cand am adunat acele cioburi, am aflat ca tu citesti ce scriu, ca trebuie sa iti scriu in continuare. Dincolo de cuvinte suntem noi si Dumnezeu, noi, suflete dezgolite de durere, de dor, ingenuncheati de soarta, cu lacrima oprita in gat, ca un blestem, ca un amurg violet, ca un sunet de vioara, rugand cerul sa ne gasim calea!

Dincolo de cuvinte sunt eu si un singur anotimp, la care ma intorc mereu, anotimpul meu Claudiu…

Mioara GhelesanMioara Ghelesan

Cine sunt eu, Mioara Ghelesan?

De profesie, asistent medical generalist. Imi place ceea ce fac si imi iubesc meseria. Nu exista cred, nimic mai nobil, decat sa ajuti un om si in acelasi timp, sa fii om.

M-am nascut, am copilarit si am ramas in localitatea Toplet, judetul Caras-Severin, acasa. Iubesc acest colt de rai si niciodata nu as pleca de aici. Iubesc simplitateasi linistea, si aici le gasesc. O binefacere mentala si spirituala.

Cand scriu, sunt alta persoana si se pare ca este menirea mea pe acest pamant.

Stiu ca este un dar minunat de la Dumnezeu. Sa scriu pentru oameni care au aceeasi suferinta ca mine, pentru parinti de ingeri, pentru oameni care simt la fel, dar nu pot reda in cuvinte.

Si pentru prietenii mei, lectii de viata, pe care le-am invatat singura si nu vreau sa le tin pentru mine. In urma cu zece ani mi-am pierdut unicul meu baiat, de 23 de ani, Claudiu, si o parte din mine!

Mult timp am cautat ce ma defineste, cine sunt si incotro ma indrept. Pentru ca niciodata nu mai esti la fel. Am ales iubirea si daruirea, am ales iertarea si rabdarea. Si m-am regasit intr-un anotimp, care se tot intoarce, anotimpul meu Claudiu!