Descriere

Crampeie din timp (ed. tipărită) – Autor Antal Mahler- Editura Letras, 2020

Eu, poet ca structura si organizare intrinseca, am fost cucerita de limbajul metaforizat, incifrat, purtator de simboluri si incarcaturi poetice.

Cartea isi afirma abordarea si statusul, crezul si sensul incepand cu primul cuvant,
,,Groapa”, metafora care exprima si-si asuma bariera, granita, portalul care separa elemente, notiuni, realitati prezente sau trecute dar antitetice si profund,
esential si incontestabil diferite: viata la tara vs. viata la oras, trecut vs. prezent, putin vs. mult, copilarie vs. maturitate, comunism vs. democratie, ieri vs. azi…

Odata cu prefata, are loc o detronare, rasturnare a valorilor,
care este dezavuat atribuita schimbarii de domiciliu: urban–masini, apartamente, bani, serviciu, proiecte vs. rural–groapa/pamant, balarii, apa de la marginea satului/de ploaie (metafora ,,limitrofa”) si uscaciunea/seceta care fac roadele/recoltele dependente de elementele meteorologice/naturale (omul la mila capriciilor naturii).

O alta metafora adanc impregnata in structura cartii este aceea a dezradacinarii si inradacinarii,
atat prin mutarea/schimbarea de domiciliu a ,,gropii”, cat si prin relatia copilului cu tatal natural,in
,,Di’s talane!”, vorbind despre legaturi care se nasc sau se rup cu pamantul, cu ,,sangele”, cu trecutul,
cu prezentul, cu istoria, cu contemporaneitatea, cu alte etnii, cu conationalii, cu altii sau cu sine.

Intr-un ton duios, naratiunea ne permite o intoarcere in timp, un timp in care valorile atingeau alte cote,
pe o alta scala, cand fiind mai simplu era mai curat, mai cursiv si mai flexibil ( ziarul ,,Scinteia” si multiplele sale intrebuintari).

Moartea bunicii Gica trezeste in noi moartea bunicilor noastre, este una universala si perpetuu dureroasa.

Metaforizarea deghizata in cuvinte simple, fluente si cursive este prezenta si aici prin actul de a scrie in colbul drumului,
cu un bat, ,,stirea” mortii bunicii–simbolismul vietii (in literele achizitionate cu sprijinul bunicii) si al mortii (tarana in care ne intoarcem) redau ciclicitatea vietii.

Recenzie de Ionela Mihaela Bucelan

 

Antal Mahler

Antal Mahler

Imi amintesc exact ziua cand am inceput sa scriu, era 1 noiembrie 1992, ziua care mi l-a rapit pe bunicul meu. Atunci am scris prima mea poezie: “Noiembrie”, iar altele aveau sa o urmeze… Asa ca in 1999 am publicat prima carte: “Suflet de Vanzare”. Eram insa mult prea tanar, carticica abia de aduna vreo treizeci de pagini, dar eu ma entuziasmam de o suta. Am ales sa o semnez cu numele pe care l-am purtat pana la varsta de 5 ani: Antal Mahler care era si numele bunicului meu.

Un Antal Mahler inceta sa mai existe si un altul se incapatana sa renasca. Criticii au primit cartea cu rezerve, iar pe mine asta m-a ambitionat destul cat sa mai scriu un volum de poezii, in doar o luna: “Ecou”. L-am scris si publicat cu furie, repede, gandind sa dovedesc ceva… Nu a iesit bine si cei care au inteles asta m-au masurat cu repros. Iar eu am facut ceea ce era cel mai rau, m-am inchis in mine.