Descriere

Dincolo de mine sunt eu – poeme – Nicoleta Ignat – Editura Letras 2019

Locuitoare în inimă

Pregătită de ”botezul” debutului, iubitoare şi creatoare de stări contemplatorii şi fascinante, se prezintă în faţa noastră Nicoleta Ignat cu un filon de poezie proaspătă, scânteietoare, în micropoeme cu tentă mistică şi dezvăluitoare de noi fețe diamantine ale poeziei.

Cunoscătoare a fulguraţiilor luminii pe tâmplele îngerilor, profund intuitivă în proiecţia iluminării în oameni, începe discursul său liric cu un îndemn de ieşire din negura universului purtată adânc în fiecare sine: ”// Nu fi supărat!/ Eşti în braţele Universului,/ el are grijă ca/ fiecare dimineaţă să apară/ cu elixirul vieţii, să te
contopească,/ firul ierbii să crească./ Nu fi îngrijorat!/ Universul te apără/ în primul rând de tine./”(În brațele Universului, pag. 7), ca mai apoi să contureze această neliniște metafizică prezentă în ființă prin linii și forme topite în ”// Respiraţie violet,/ praf de fluturi pe braţe,/ trezire din negura amăgitoare/ a timpului,/ dorinţe arse în roşu,/ bucurie galbenă/ glăsuită pe unde albastre,/ iubire verde./” ca prefigurări ale stării de iluminare întru izvorul existenței, magnifică atingere între adiere și tină. (Iluminare, pag 8).

Propunând iubirea ca principiu generator și guvernator al lumii și Universului, poeta se simte ea însăși parte a acestui univers
contopitor și reliefat în detalierea simțurilor, ca un arhitect al memoriei luminii, imprimând în conștiințe stările ca pe niște forme pe o placă fotografică, afirmând că ”/ /Universul meu respiră/ amprenta gândurilor tale./” (Cel mai bun prieten, pag. 9) și ne asigură că legătura de iubire între monadă și marele anonim este gândul ”/Un gând pluteşte în aer,/ într-un cerc de vis;/” (Gândul, pag. 10), ca un fel de pregătire în inițierea dezvăluirii, foiță cu foiță, a vălului de pe esența vrăjii șerpuitoare care pune în mișcare ființele în chip de viață, propunând să observăm că ”/Liniştea îngenunchează cuvintele;/” (Aripi în liniște, pag. 12), dar ”/noi doi am devenit unul,/ o scânteie din iubire,/” și aflând că între aripile noastre stă și golul, și plinul, suntem datori fiecare, atunci când ne îndoim de iubirea noastră, să
ascultăm acest îndemn ”/Când te îndoieşti de iubire,/ priveşte-ţi umbra,/ înzestreaz-o cu o inimă;/” (Umbră, pag. 17).

Probabil observând umbra neîncrederii în ochii noștri, ai privitorilor la măreția spectacolului lumii, poeta mărturisește ”/ M-am născut să iubesc,/ să ating infinitul/” (Atingerea Infinitului, pag. 18), sugerând că viața este participare ca parte activă la această măreție infinită și aparent nedefinită a lumii, asa cum ”/lacrimile cerșetorului dansează în sufletul trecătorului/”, astfel se întâmplă că ”Universul plânge prin dans”.( pag. 20), cu toate că ”/Prezentul lasă urme,/ umbre ce rămân în minţile oamenilor;/ (Umbrele Prezentului, pag. 21), întunericul se află de fiecare dată în spatele  luminii (viziunii) noastre, trebuie doar să vedem că ”/Stelele zâmbesc în culori,/ în praf sunt scrise secrete,/ veghează somnul adânc/ întins pe pământ,/,” încurajându-ne la finalul poeziei să trăim, să participăm, să iubim, pentru că ”-fiecare om are o stea.” (Fiecare om are o stea, pag. 23). Aşadar, îndemnaţi să credem în iubire, pentru că fiecare  dintre noi are câte o stea, ne întrebăm, mai departe, încă nedumeriţi, cum să începem a iubi. Ne răspunde poeta: / Când locuieşti în inimă,/ nu chemi timpul/ ca să poţi exista;/ (Meditaţie, pag. 33).

Până aici parcă am fi aproape convinşi, suntem gata să plecăm fiecare în căutarea propriei stele -căci aşa am înţeles, că fiecare avem una, nu?- dar tulburaţi de poezia Nicoletei, căutăm, amețiți, mai degrabă ”stele verzi” decât stelele noastre, pentru că am priceput, din titlul cărții, Dincolo de mine sunt eu, că dincolo de noi suntem noi…

Sigur că da, numai că dincolo este al celui ce ne priveşte dinafară, nu al nostru, din sine, astfel că steaua noastră (pereche) ne va căuta dincolo de noi( în noi) şi ne va găsi în inimi. Vindecaţi de amăgiri deșarte, ne întoarcem în vraja poeziei Nicoletei Ignat, fascinaţi că ne-am regăsit, după lectura acestor versuri uneori difuze, dar minunate, în propriile stele care sunt, după cum vedem acum, inimile noastre.

Înţelegem din ”fiecare om are o stea” că fiecare om are o inimă în care locuieşte, starea de a locui în inimă fiind iubirea sau  trezirea, am putea spune, omul conștientizând starea plenară de bucurie a fiinţei, a bucuriei pure de a exista, şoptind pentru sine ”/dacă m-aş fi născut înger,/ nu aş fi cunoscut bucuria trezirii./” (Trezirea, pag. 40).

Convinşi că poeta are o puternică legătură cu divinitatea şi plecând pe sinuosul drum al poeziei cu marele avantaj al cunoaşterii în profunzime a stărilor pure copleșitoare, mistice, înfrăţită prin iubire cu viziunile revelatorii, suntem încântaţi de această legitimare prin carte de poezie şi încrezători că va merge cu mult mai departe în reliefarea artistică a marilor taine ale poeziei.

– Alensis De Nobilis

autor: Nicoleta Ignat, Dincolo de mine sunt eu, Editura Letras, 2019, editie tiparita

Nicoleta Ignat - autoarea volumului Parfum de serafimi - poezie Reiki

Nicoleta Ignat – autoarea volumului Parfum de serafimi – poezie Reiki

Despre Nicoleta Ignat

In anul 1977, doi oameni simpli, cu aspiratii si posibilitati modeste, s-au hotarat sa-si pecetluiasca iubirea prin aducerea pe lume a unui copil. Spre norocul meu, inceputul primaverii din acel an a luat hotararea sa-si imparta vibratiile tacute intre mine si primii ghiocei.

Am copilarit la tara, avand natura ca cea mai buna prietena. Salcamii ce inconjurau curtea bunicilor m-au vegheat neincetat, trimitandu-mi an de an mesaje parfumate. Vedeam gradina ca pe o imparatie in care marul isi purta cu fala coroana de imparat. Domnea peste prun, cires, visin, cais, gutui si vie. Printre randurile vitei de vie, chicoteau capsunile, iscoditoare caciulite rosii. Florile isi etalau hainele frumos colorate, ca niste printese sfioase ce-si asteptau petitorii.
Eram conectata cu natura, cu Dumnezeu, cu sinele meu adevarat.

Nemilosul timp a inceput sa-si lase urmele prafuite si peste privirea mea. Cu trecerea anilor, abia daca imi mai gaseam timp sa privesc gradina, pana intr-o zi cand pasii meu s-au grabit sa paraseasca acel loc.
Ma strigau betoanele din marile orase, parfumul negru din asfalt imi seducea cusca pe care deja incepusem sa o construiesc. Fiecare dorinta, atasament, frica mareau nevoia de iubire ce se transforma sub ochii mei in grilaje din ce in ce mai groase. Nu mai vedeam decat ziduri. Cerul era prea departe de privirea imbacsita de reguli sociale. Zgomotul masinilor gonea ciripitul pasarelelor, din graba oamenilor se ridica mirosul de sudoare muncitoreasca. Culorile disparusera. Totul era gri.
Corpul incepuse sa-mi dea semne de oboseala prin aparitia anumitor boli, sufletul se simtea sugrumat de sforile ce-l inconjurau. Ajunsa la apogeul suferintei, mi-am intors fata catre Dumnezeu si am cerut cu hotarare o schimbare.

In Biblie sta scris: „Cere si ti se va da”
Ca urmare a solicitarii mele, au inceput sa-mi apara porti spre alte drumuri. Eu a trebuit sa am curajul sa le deschid. M-am abandonat Universului, am permis ca tot ce era nociv in viata mea sa dispara, chiar daca la momentul respectiv o parte din mine inca se mai agata, deci sufeream. Am invatat sa-mi accept noua forma de suferinta, avand incredere totala in Dumnezeu. Imi spuneam tot timpul „Faca-se voia Ta!”
Am trecut cu bine testele si ca drept rasplata am facut cunostinta cu Reiki, un suflu nou de lumina, de iubire vindecatoare.
Firele de praf asezate peste privire au inceput sa se imprastie, cerul parca s-a apropiat de mine, a devenit iar albastru, imparatia din curtea bunicilor si-a aprins felinarele, cantandu-si bucuria prin glasul cristalin al pasarelelor.

previzualizare Dincolo de mine sunt eu_Nicoleta Ignat_eBook PDF - Editura Letras 2019