eBook Momentul semnificativ in relatiile Romano-Chineze

Descriere

eBook Momentul semnificativ in relatiile Romano-Chineze: 1960-1971 – Alexandru Coltea – Editura Letras, 2022

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarcă gratuit aplicația Adobe Digital Edition.

Diplomația anilor ’60-’70 — o filă de prestigiu în diplomația românească

Lucrarea de faţă tratează un moment semnificativ din relaţiile de colaborare româno-chineze, şi anume vizita oficială a unei delegaţii a statului român la Beijing, în 1964, care a marcat apropierea dintre cele două state, ducând către o alianţă româno-chineză.

Pentru o analiză critică şi obiectivă asupra evenimentelor istorice din perioada analizată, sunt folosite predominant articole ale unor autori chinezi. Proiectul se construieşte în general printr-o analiză a documentelor şi stenogramelor din acea perioadă.

Autorul porneşte de la primele legături stabilite între România şi China, prin recunoaşterea oficială reciprocă a României condusă de Principele Carol şi a Chinei sub împăratul Guangxu. După o perioadă fără legături, în anul 1920 relaţiile economice și diplomatice capătă contur prin prezenţa unor consulate româneşti în Shanghai şi Harbin. Opt ani mai târziu, în 1928, încep demersurile pentru înfiinţarea Legației României în China, însă procesul de stabilire a relațiilor româno-chineze este îngreunat de interesele Japoniei și ale Rusiei. Ca urmare a contextului politic internaţional, în această perioadă a existat o dificultate pentru România de a se apropia de China.

În perioada următoare, cea a lui Carol al II-lea (1930-1940), atitudinea guvernului român față de China va fi influențată de politica marilor puteri europene și a Statelor Unite ale Americii faţă de această ţară.

După o perioadă tulbure, marcată de ezitări şi întreruperi în relaţiile diplomatice bilaterale, în 1950 se înfiinţează ambasade în România și China, fiind trimis primul ambasador român la Beijing.

Lucrurile se mișcă rapid: în perioada 1950-1951 se desfășoară primele schimburi comerciale, însă un moment cu profunde semnificații, ce va contribui la consolidarea relațiilor româno-chineze, este decizia de a se face un schimb de studenți, cu scopul de a cunoaște și a învăța despre cultura celeilalte țări. În noiembrie 1950 sunt trimiși primii studenți români în Beijing, cu scopul de a deveni specialiști în limba și cultura chineză.

Așadar, evoluția relațiilor bilaterale dintre cele două state se datorează unei prietenii profunde, unei prietenii tradiționale.

Însă apropierea și consolidarea relaţiilor dintre România și China este favorizată şi de o amenințare externă, care îşi găseşte expresia în pericolul reprezentat de Uniunea Sovietică. Paternalismul Uniunii Sovietice și nerespectarea demnității naționale și suveranității altor state a fost un factor determinant în apropierea dintre România și China.

Ca să pătrundem în complexitatea relațiilor româno-chineze și să înţelegem evoluția acestora, trebuie prezentat contextul internațional în care a fost posibilă apropierea dintre cele două state, și anume conflictul sino-sovietic, polemica publică dintre China și Uniunea Sovietică.

Lucrarea despre care discutăm urmărește analiza alianței dintre cele două state și sprijinul reciproc în contextul în care atât România, cât și China contestau hegemonia sovietică, punând accentul pe un eveniment din 1964, moment în care rolul relațiilor româno-chineze a atras întreaga atenție a opiniei publice internaționale.

În martie 1964, diplomația românească construiește o oportunitate și, pe fondul polemicii publice dintre Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză, o delegație română condusă de Ion Gheorghe Maurer se deplasează în Beijing pentru un dialog politic la cel mai înalt nivel. Încercarea de mediere din partea românilor eșuează, disputa sino-sovietică devenind și mai critică în perioada următoare.

Deși nu și-a îndeplinit primul scop, acela de a media disputa sino-sovietică, România a reușit să atingă un scop secundar, însă mult mai important: acela de a consolida relațiile bilaterale româno-chineze. Republica Populară Chineză și Republica Populară Română acționează împreună și se susțin reciproc pentru a rezista agresiunilor Uniunii Sovietice. Dialogul politic se intensifică în perioada imediat următoare vizitei din Beijing și se consolidează solidaritatea româno-chineză.

Momentul în care a fost identificat inamicul comun este cel care a determinat ca relațiile chino-române să înregistreze o colaborare fără precedent. De fapt, alianța româno-chineză putea fi intuită încă din 1963, când România adoptase o politică independentă în blocul socialist, atitudine ce se intensifică mai ales în 1964, prin publicarea Declaraţiei de Independență. România primește din ce în ce mai clar și deschis susținere din partea Republicii Populare Chineze, sprijin ce va sta la baza politicii de independenţă a țării noastre în următorii ani.

Concluzia lucrării este că România a jucat un rol crucial pe scena internațională în 1964, 1968 și 1969, fie că vorbim de rolul de mediere în conflictul sino-sovietic, fie de politica independentă față de invazia Cehoslovaciei sau de rolul de intermediar în dialogul chino-american. Diplomația anilor ’60-’70 înscrie o filă de prestigiu în diplomația românească.

—Editura Letras

Alexandru Coltea