eBook Razboiul vazut de soldati (1916-1919)

Descriere

eBook Razboiul vazut de soldati (1916-1919) (ePUB) – Nicolae M. Balota – Editura Letras, 2022

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarca gratuit aplicatia Adobe Digital Edition.

 

Aceasta carte, Razboiul vazut de soldati, pe care multi o vor citi mai mult din curiozitate, nu contine aventuri romantice rupte de realitate, ci lupta legitima a unui popor cinstit, jefuit de mari teritorii nationale. Este lupta sfanta pe care a dorit-o si a trait-o simplul soldat roman, intotdea¬una viteaz si intotdeauna constient de simtul datoriei catre tara, pentru care niciodata nu si-a precupetit viata. Numai taranul roman, fie in uniforma de soldat, fie in grad de ofiter, a suferit, a luptat si a murit cu daruire pe campul de lupta pentru Romania. Multi dintre comandantii marilor unitati, pornind de la regimente in sus, inainte de venirea pe front a Misiunii Franceze, au manevrat fara pricepere mari unitati, provocand pierderi exagerate si inutile in randurile bravilor nostri soldati, atat de increzatori in loialitatea si in capa¬citatea sefilor.

Cel ce scrie aceste randuri a fost voluntar si a luptat tot razboiul pentru dezrobirea Transilvaniei si intregirea neamului sau. El este ca¬poralul Baltazar, care aici isi deapana cu toata sinceritatea cele mai trainice si sfinte amintiri.

Razboiul vazut de soldati a fost scrisa la exact cincizeci de ani de la vremea cand personajele traiau evenimentele, mari si mici deopotriva, istorie si viata zilnica de soldat participant la Razboiul de Reintregire, care sunt rememorate aici, si, iata, ajunge sub ochii cititorului dupa alta jumatate de secol de cand a fost scrisa.

Multe detalii din Razboiul vazut de soldati sunt probabil de interes pentru istoricii participarii noastre la Primul Razboi Mondial (este de presupus ca autorul, Nicolae M. Balota, a folosit nu numai carnetul cu amintiri de pe front, ci si insemnari ulterioare, dar cu deosebire atragatoare raman amintirile sale). Apar, de pilda, detalii pe care nu prea le gasim prin carti despre „febra democratica”, bolsevica pe alocuri, care incepuse sa se simta in 1918-1919, nu numai la Budapesta, cum bine se stie, ci si prin muncitorimea bucuresteana. Antologice sunt relatiile dintre romani si „aliatul de la rasarit”, care pe front mai mult nu lupta, in timpul marsurilor cauta cu obstinatie bautura, recuperand vinul pana si din santuri (!), apoi, dupa Revolutia din Octombrie, a dat bir cu fugitii, talharind prin Moldova si prin Basarabia de a fost nevoie de interventia armatei romane pentru a face ordine.

 

Despre autor:

Nicolae M. Balota s-a nascut la Pitesti, la 10 februarie 1894. Este urmas al vechii familii boieresti Balota, cu originile legendare pe vremea lui Negru-Voda si cu stramosi atestati printre capitanii lui Mihai Viteazul.

In 1913 a intrat voluntar in armata, a fost decorat cu „Trecerea Dunarii”, s-a liberat cu gradul de caporal. A repetat gestul in 1916, iar in timpul razboiului din 1916-1919 a luptat in Transilvania si la Marasti, a fost ranit de mai multe ori, o data grav, a fost cu Regimentul 4 Arges si in Basarabia si Bucuresti, a fost decorat cu „Barbatie si Credinta” clasa a doua cu spade; a fost avansat pe rand la gradul de sergent si plutonier.

Visul sau a fost sa ajunga marinar. La 15 iunie 1922 s-a imbarcat la cerere pe vasul „Regele Carol I”, in 1923 il gasim elev ofiter pe cargobotul „Bucuresti”. In 1925 obtine brevetul de ofiter in marina comerciala, iar in 1932 pe cel de capitan de cursa lunga. A fost decorat cu „Virtutea Maritima pe timp de pace” clasa a III-a.

In  februarie 1953 preia comanda vasului „Midia”, facand curse in Siria, Egipt, Liban. In iunie 1953 este arestat, de pe vapor (!), la Burgas, in Bulgaria, adus in tara si tinut inchis si anchetat la Jilava pana in iunie 1954, cand este judecat si condamnat la 6 ani de inchisoare, pentru „agitatie publica, detinere de armament si munitie, detinere de lire aur”… In urma unui recurs facut de un avocat al familiei, in 1955 ramane cu o pedeapsa de 3 ani. Dupa un timp, este mutat la Poarta Alba, iar in 1956 este eliberat.

In 1958 este pensionat, vine in Bucuresti si incepe sa scrie un amplu istoric al marinei romanesti, al navigatiei, incepand cu plutele, panzarele si corabiile din vechime si ajungand la vasele si vapoarele contemporane, o lucrare in patru volume intitulata Romania Marinara, ramasa in manuscris. I-au ramas in manuscris si alte carti, precum volumul de fata, un amplu roman despre Mihai Viteazul, piese de teatru cu acelasi subiect.

De acelasi autor mai puteti citi:

Din spuma marilor, Editura Cartea Romaneasca, 1929

Oameni, furtuni, vapoare, Editura Albatros, 1984

Trei istorii cu panzare si panzareni, Editura Tiparg, 2021 – publicata postportem