Descriere

Insirand margele (eBook ePUB) – Autor: Gavozdea Holloway Ilana – Editura Letras, 2021

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarcă gratuit aplicația Adobe Digital Edition.

 

(fragment)
Da, pentru americani sunt pui de Dracula – Dracula Baby – pentru că sunt din Transilvania, născută și crescută în România comunistă. Numele meu este Ileana.
Era anul 1958, în orașul Cluj.
Aceasta s-ar putea să fie prima amintire din viața mea:
Zăpada albă, imaculată acoperă totul și încă tot mai ninge. Abia pot să aud sunetul camionului – cu care ne mutam – avansând încetișor pe stradă. Mirosul de benzină din cabina camionului și mișcarea continuă îmi făcea rău și greață.
 
Abia împlinisem trei ani, cu câteva zile înainte, iar familia mea se muta într-o casă mai mare, deoarece mămica mea, Paula, aștepta să ne aducă Barza un frățior, pentru mine. Cumva, Barza s-a încurcat din cauza mutării și ne-a adus o fetiță în locul unui băiețel. Pentru mine a fost evident – Barza ne-a adus copilul altcuiva, dar pe mama și tata nu părea că îi deranja. Mi-am luat păpușa marinar din cutia mea de jucării și cu ea în brațe, am așteptat cu răbdare luni de zile pentru ca Barza să-și repare greșeala, dar nu a reparat-o.
Fetița, pe care părinții mei au numit-o Ioana, era drăguță, fină și grasuță, iar mama petrecea mult timp cu ea. Era prea adorabilă să nu o iubești.
 
Vremea s-a încălzit și iarba proaspătă, verde era ca o pătură moale peste cea mai mare parte a curții din față și în jurul gropii de nisip. În umbra întunecată a brazilor erau multe Lăcrămioare, iar în partea însorită tufe de măceș. Tare mi-e dor de marmelada de Măceșe a mamei mele… textura catifelată și gustul dulce-acrișor.
 
Grădina mare din spate avea pomi fructiferi, tufe de strugurei și agrișe. În fiecare dimineață, mă așezam în iarbă doar ca să văd mugurii și florile schimbându-se în noi picături roșu-rubinii de fructe acrișoare și delicioase. N-am văzut niciodată schimbarea magică, dar a doua zi dimineață erau mai multe și mai mari. Uimitor!
 
Aceasta era „lumea noastră”. Ne jucam toată ziua, mai ales în față, pentru ca mama să ne poată vedea de la fereastra bucătăriei. Când spun: „lumea noastră” mă refer și la ceilalți patru copii care locuiau în aceeași casă, cu mine și cu sora mea Ioana. Curtea era „realitatea noastră” și nu avea nicio legătură cu lumea exterioară.
 
Deasupra noastră locuia Coca, o veche prietenă al mamei mele și fiului ei Toni, poreclit Zgâilă, care era doar cu câteva luni mai mare ca mine. Era ca un înger înfometat: părul ondulat, blond cenușiu, numai piele și os și plin de zgârieturi – unele vindecate, altele noi – de la toate aventurile din tânăra sa viață. Mama mea de foarte multe ori îl invita pe Toni la noi la cină când mama lui întârzia să vină acasă. Toni alerga mai repede decât mine, se cățăra mai sus decât mine în toți copacii și el era amicul meu.
 
Un preot ortodox și soția sa locuiau alături. Micuța lor nepoată Ioana Varna, fiica unui renumit chirurg ortoped pediatru din orașul nostru, locuia cu ei, cea mai mare parte a anului. Am numit-o pur și simplu Ioana, pentru că sora mea mică a sfârșit prin a fi Ioana-mică. Era aproape albinoasă, cu ochii albaștri ușor bulbucați și cu cea mai albă piele pe care am văzut-o vreodată. Sandvișurile ei erau pâine albă cu de unt și gem de caise, în timp ce ale mele era pâine neagră de casă cu marmeladă de prune. Părul ei era blond deschis, al meu era blond murdar. Ghetuțele ei erau maro-deschis, ale mele erau maro-închis. Am visat ani de zile să am o pereche de ghetuțe deschise la culoare. Familia Koslov trăia deasupra familiei Varna împreună cu fiicele lor, Liana și Michaela. Liana era o fetiță dulce, dolofană, care era ceva mai în vârstă decât noi și foarte rar ieșea la joacă. Sora ei mai mare, Michaela, era considerabil mai mare decât noi și n-a avut niciodată nimic de-a face cu noi. (…)