Niciodata…

Descriere

Niciodata… – Ileana Constantinescu – Editura Letras, 2025

Cand intreaga lume era framantata de ororile celui de-al doilea razboi mondial, intre o tanara balerina de origine rusa, refugiata, inca eleva la scoala de balet din Paris si un ofiter-medic de vita nobila din armata franceza, se naste o iubire ce nu va muri… niciodata.

In timpuri greu de suportat, iubirea lor transforma tot cenusiul din jurul lor in lumina si bucuria de a trai. Si cei doi, parcurg in cele zece luni traite impreuna cea mai minunata perioada din viata lor.

Dar… razboiul are legile lui necrutatoare. Astfel ca, visul lor de iubire, povestea lor ireal de frumoasa, este brutal sfaramata de poftele bolnave si cruzimea unui colonel german, cei doi fiind despartiti.

Dupa un an de suferința, cei doi indrăgostiti se regasesc. Acestia realizeaza ca se iubesc chiar si mai mult decat inaintea despartirii.

Si totusi, desi casatoriti, dupa un timp, macinata de amintirile chinurilor si umilintelor indurate in rastimpul cat a fost despartita de el, iubindu-l fara margini, mai mult decat viata ei si intelegand ca… niciodata tot ce a fost nu va mai putea fi asa cum a fost, tanara balerina alege sa se desparta de sotul ei iubit, pentru ca el sa poata trai fericit.

Despre autor

Ileana Constantinescu

M-am nascut in primavara anului 1965, in luna mai, cand infloresc lacramioarele, florile mele preferate, intr-o familie de intelectuali ”internationala”. Bunicul matern era grec, bunica materna era rusoaica, bunicul patern era francez, iar bunica paterna era romanca. Dar port numele cel mai romanesc, numele fetei din povestile romanesti – Ileana. Si fireste, am avut multa vreme si cosite lungi.

De la patru ani am inceput baletul si apoi am urmat cursurile de balet si de harpa in cadrul Scolii de muzica. Viata insa m-a purtat spre alte drumuri, astfel ca am absolvit facultatea de Litere si facultatea de Drept.

Pot sa spun ca am scris dintotdeauna, iar ”darul” acesta probabil ca l-am mostenit de la bunicii mei materni
Profesoara de romana din clasa a V-a a crezut in mine si m-a incurajat sa scriu,
Incet, incet am inceput sa scriu serios si sa public mai intai in revista literara a scolii, apoi a liceului, apoi in Almanahul Flacara.

Asa au aparut in septembrie 2020, sub titlul ”Suflete inlantuite”, nuvelele ”Pictorul de Sunete”, ”Ospiciul” si povestirile ”Tatal balerinei”, ”Randunica de pe cealalta lume” si ”10 povestiri a doua suflete indragostite”. Iar in mai 2021 a fost lansat pentru prima oara romanul ”Niciodata …”. Scriu si acum. Cum va fi apreciat ce voi scrie? Sper ca la fel de ”gustat”.