Descriere

Ochiul lui Dumnezeu (eBook ePUB) – Ioan Vasile Cheregi – Editura Letras, 2020

Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarcă gratuit aplicația Adobe Digital Edition.

 

După ‘fiorul’ primului debut, părintele poet Ioan Vasile Cheregi îndrăznește să scrie iată o cărticică nouă și cochetă în care cele trei valențe ale vieții creștine, iubirea, credința și nădejdea primesc noi și spectaculoase conotații.

Poetul ‘îndrăznește’ să cânte iubirea așa cum mulți preoți-poeți se feresc să o facă. Părintele îndrăznește nu doar pentru că știe că iubirea e dar de la Dumnezeu ci și pentru că artistul, un veșnic îndrăgostit, iubește feminitatea în splendoarea ei și nu o persoană anume, de fapt el este îndrăgostit de idealul feminin ce izvorăște aici mai mult din chipul mamei și duioșia copilăriei.

El știe că expunerea atracțiilor înseamnă, în final, eliberarea de ele, asemenea magistralelor versuri a lui Savatie Bastovoi: ‘Intr-o zi mă voi goli de orice dorință/ Atunci mă vei vedea la capătul gândurilor/Privindu-te/Că și cum nu aș fi plecat niciodata’. Deasemenea iubirea este viață și ea da sens vieții: ‘Te iubesc, mulțumesc, m-ai învățat să traiesc’.

Artistul scrie în maniera în care îi este caracterizată și existența: Privește-mă în ochi, spune-mi ce simți /Sunt omul ce te-a scos cândva din minți, /Acum e drept nu sunt tare subțire, /Dar ăsta nu-i motiv de despărțire. Adică o combinație de nostalgie și umor, de romantism și forță, de patos și lirism apropiate uneori de trăirile unui refren popular: Ce e iubirea? un cântec de vioară /Concert de păsărele albăstrii, /Te-aştept diseară iară să mai vii, /Să dormi la mine-n braţe Mărioară.’

Poeziile din volumul Ochiul lui Dumnezeu se deschid uneori ca o fereastră încadrată de ștergarele țărănești sau ca o tainică și naivă icoană pe sticlă, ce trimit inevitabil și din nou la nostalgia copilăriei . De aici își trage omul și poetul forța și speranța, nădejdea vieții, din forța copilăriei, din experiența ei aproape miraculoasă: ‘ Aşa a fost copilăria mea, cu părinţii mei/Eram mic, fericit, eram mereu lângă ei, /Când am crescut copilăria a trecut tiptil, /Mai bine rămâneam acasă tăt copil.’

Și peste toate puterea binefăcătoare a credinței dar și conștientizarea nestatorniciei și fățărniciei omenești: ‘Cutia milei sună, a gol de nu vorbeşti /, Frumos cu credincioşii, că altfel o păţeşti!’; ‘ diferența dintre dăruire și ritual, dintre cei credincioși și cei doar ‘bisericosi’ : ‘Rutina e de vină, aşa mi-am zis atunci, /Că faci aceleaşi lucruri, la slujbă când te duci, / Vezi oameni plictisiţi în culmea disperării, /În timpul Liturghiei, dezbat problema ţării.’.

Lăsând pe alocuri impresia de ‘neterminat’, poeziile părintelui din volumul Ochiul lui Dumnezeu se deschis spre lumea ce o poartă cu frenetism și simplitate, cu forță și pasiune. Pentru că doar un om cuprins de’ dulcea nebunie a scrisului’ poate înțelege lumea maladiilor și angoasele sufletului omenesc, în acest sens, părintele își păstorește enoriașii la un Spital de psihiatrie din țară, niște copiii mai mari, care, deși nu preau au ce să pună în ‘cutia milei’ la propriu, aduc cu ei în cutia’ sufletului părintelui ‘o lume și o experiență terifiantă pe care acesta o gestionează cu același umor și dinamism ce-i caracterizează viața și ființa Îi dorim să reziste și să mai scrie pentru că prin scris, omul ‘ se inscrie’ în vesnicie!

Cu același drag, profesor Lavinia Bloju.