Descriere

Romania Subterana – Emil Strainu, Vlad Ionut-Musceleanu – Editura Prestige

Aceasta lucrare s-a dorit, dintru inceput, o radiografie a subteranelor istorice de pe teritoriul Romaniei. Poate un sentimentalism conservator, poate o mare speranta in viitor ne-a indemnat sa abordam spatiul Romaniei Mari, intelegandu-se din asta ca veti gasi aici si locatii aflate in teritoriile tarii pierdute temporar.
In acelasi timp, forma de structurare aleasa (judet – localitate – obiectiv) ii permite cititorului sa acceseze rapid continutul, putand citi pe de-a-ntregul sau doar ceea ce-l intereseaza la un moment dat.

Unitatile administrative mari le-am numit, pentru simplificarea orase (desi unele sunt ditamai municipiile). In mediul rural am precizat atat numele comunei, cat si cel al satului (atunci cand locatia nu corespundea satului care dadea si numele comunei).

Despre unele galerii subterane se vorbeste de lungimi exagerate, improbabil de amenajat antropic pentru timpul cand se afirma a fi edificate. Le-am mentionat totusi, din doua motive. Primul ar fi ca este posibil ca ele sa existe, si traseul sa aiba o alta lungime, gresit retinuta si prezentata de memoria populara colectiva. Al doilea argument pe care l-am avut in vedere este ca o parte a acestora pot fi naturale, omul doar folosindu-le sau intervenind punctual asupra lor.
In cazul in care subteranele sunt mentionate ca unind doua sau mai multe obiective, este precizata distanta dintre ele in kilometri liniari (asta insemnand distanta in linie dreapta dintre obiective, asa-numitul ,,zbor de pasare”). Evident, galeriile nu urmeaza in teren directia rectilinie, cea mai scurta, dar credem ca este o modalitate de aproximare acceptabila a distantelor. Probabilitatea existentei unei galerii poate fi analizata si asa, desi exista unele exceptii notabile.
Am introdus, de cate ori am avut ocazia, cu riscul de a plictisi cititorul, codurile LMI 2004 (Lista Monumentelor Istorice) si RAN (Registrul Arheologic National) corespunzatoare obiectivelor amintite. Credem ca utilizarea acestor indici numerici ar trebui sa devina o obisnuinta, reprezentand atat un ajutor in gasirea de informatii suplimentare, cat si o pavaza legala pentru degradarea patrimoniului cultural national.

S-a evitat cu atentie prezentarea unor obiective care tin de capacitatea de aparare a Romaniei (de exemplu, tunele folosite de armata, adaposturi si depozite subterane apartinand unor institutii ale statului si avand un statut sensibil). De asemenea, nu am discutat de tunelele Metroului Bucuresti, de galerii sau amenajari ce tin de aceasta regie autonoma. Motivele acestor excluziuni autoimpuse pot fi usor de inteles, nu trebuie justificate suplimentar.

In lucrare a fost introdus un capitol special despre tunelele de cale ferata scoase din circuit, tocmai pentru a preintampina dorinta si curiozitatea nesabuita a unora care, parcurgand un tunel circulat, ar putea pune in pericol siguranta circulatiei feroviare si propriile vieti.

Materialul cartii de fata a fost extras din compilarea unui mare numar de surse (carti generaliste, carti de specialitate, monografii ale localitatilor, memorii, articole extrase din presa centrala si locala, site-uri Internet si, nu in ultimul rand, din marturii orale sau deplasari in teren). De cele mai multe ori (cu exceptia poate a unor scapari neintentionate), sursele sunt mentionate, fiind un semn de respect atat fata de autorii lor, cat si fata de cititor.

Acum este momentul sa multumim ,,partii (ne)vazute” care a ajutat la scrierea acestei carti: nu vom da nume, pentru a nu uita pe nimeni. Fie ca au fost istorici de la muzeele judetene, primari de localitati, preoti ortodocsi si catolici, ziaristi, paznici de obiectiv, bloggeri, scriitori, localnici. Cine nu se-nhama la o astfel de intreprindere ar fi uimit de lunga lista a persoanelor care au sprijinit, intr-un fel sau altul, realizarea continutului. Le multumim si suntem constienti ca o buna parte din meritul aparitiei cartii le apartine!

Referitor la surse dorim, sa facem doua precizari:

1. Constructiile subterane prezentate sunt numite in termeni, ca tunel, subterana, hruba, catacomba, tainita, beci, edificiu rupestru, galerie, huda. Exista o aparenta sinonimie aici, desi din aceasta perspectiva sunt eludate amanunte importante. Unul este rezonanta locala: una inseamna ,,hruba” in Vrancea, altceva, in alte regiuni ale tarii. La fel, ,,tainita” poate fi un ,,beci”, dar nu orice beci este o tainita. Termenul de ,,catacomba” este folosit adesea cu intelesul de galerie veche, fiindu-i canibalizata functia specifica, aceea de edificiu funerar. De aici se naste o ambiguitate nedorita.
2. Locatia si descrierea unor tunele este punctata in unele legende locale, a caror existenta este mentionata de sursele citate. De obicei, din economie de spatiu, se folosesc sintagmele ,,legendele locuitorilor”, ,,povestirile stiute din batrani” etc. Nu se intra decat rareori in substratul legendei sau in reproducerea textului ei integral. Astfel se creeaza dificultati. Date ca textul integral, vechimea, raspandirea, aria de raspandire, variante, numele culegatorului si al informatorilor, anul culegerii
pot fi gasite rar sau deloc in aceste materiale. Par astfel subintelese greutatile de a argumenta autenticitatea unei legende si a incerca sa-i identifici ,,samburele de adevar”.