Descriere
Totul este supravietuire (ed. tipărită) – Autor: Radu Florescu – Editura Letras, 2020
Trebuie predată o bucăţică de istorie galactică.
În acest univers există un stat numit Imperiul Xuban, o rasă de ciclopi cu pielea mov, care au 6 metri înălţime. Singura lor religie este cucerirea. Astfel, sunt cunoscuţi prin univers drept „Maeştrii genocidurilor”. Ei nu sunt interesaţi de cât de bogată sau de săracă este o planetă în resurse de orice fel şi nici dacă planeta respectivă oferă o poziţie strategică avantajoasă pentru expansiunea în restul sistemului solar. Tot ceea ce contează pentru aceşti uriaşi sângeroşi este obţinerea a cât mai mult teritoriu prin război. Xubanii sunt vietăţi cu care nu se poate negocia.
După ce reuşesc cucerirea unei planete, elimină orice urmă a vieţii native. Lichidează absolut tot: flora, fauna şi, dacă există, populaţiile evoluate care stăpânesc abilitatea de a produce obiecte artificiale. După ce curăţă complet de viaţă o planetă, xubanii aduc colonişti, floră şi faună nativă lumii lor de baştină.
Din cauza acestei cruzimi fără precedent, xubanii au fost clasificaţi drept „fiinţe neinteligente”.
S-au format multe alianţe prin tot universul pentru respingerea oricărei tentative de expansiune a Imperiului Xuban. Unele şi-au atins obiectivul, altele au eşuat lamentabil.
În ciuda exterminării aduse de aceste fiinţe neinteligente, alianţele formate nu se ajutau deloc reciproc pentru respingerea inamicului comun. Fie că este vorba de un antagonism vechi de secole sau de milenii sau de faptul că nu este în avantajul politicienilor preocupaţi doar de interesele proprii, indiferent de cât de gravă este situaţia poporului, sau că unor rase le este indiferent dacă altele dispar, cert este că Imperiul Xuban este cea mai mare forţă din universul cartografiat şi asta ar fi trebuit să fie suficient pentru ajutorarea reciprocă, dar nu a fost să fie.
Există o galaxie care nu ştia de existenţa Imperiului Xuban, iar numele acestei înghesuieli de corpuri cereşti masive şi strălucitoare alcătuite din plasmă este Xarmega.
În această galaxie se găseau 13 sisteme solare şi doar două rase inteligente: zengareni, sau, cum i-ar numi pământenii, vârcolaci, iar planeta lor se găseşte la marginea Xarmegăi. Celelalte fiinţe inteligente băştinaşe sunt mudaginezii, vietăţi cu trăsături interesante: pielea vernil, trei globi oculari în întregime roşii, 10 degete la mâini şi la picioare şi un ultim detaliu unic oferit cadou de către evoluţia acestor fiinţe cu înfăţişare greu de neobservat este acela că au urechile lăsate, precum un basset.
Zengarionul avea ca sistem de conducere monarhia totalitară, dar regimul nu conta, important este că poporul nu flămânzea. Orice alte probleme existente în societatea zengarenă nu erau atât de grave încât să fie motive de nemulţumire la adresa statului.
Geografia acestei planete este destul de simplă: 89% din planetă este apă, restul de 11% este doar o insulă pe care se găseşte întreaga populaţie de zengareni. 100% din suprafaţa insulei este câmpie, din care: 90% este alcătuită din sate şi unicul oraş, capitala regatului, Yolis, iar celelalte 10 procente reprezintă mediul neantropomorfizat al singurei bucăţi de uscat.
Geografia Mudaginului este la fel de simplă: uscatul este 30% din suprafaţa planetei. 87% din uscatul planetei înseamnă munţi şi restul de 13% reprezintă toate celelalte forme de relief.
Mudaginezii sunt cei care au colonizat restul galaxiei, aşa că au numit-o Xarmega. În limba lor înseamnă „primitor”, aşadar au numit-o galaxia primitoare, deoarece toate planetele aflate în această bucăţică din univers erau gazdele condiţiilor ideale susţinerii vieţii.
Mudaginul era republică prezidenţială şi, deşi nici poporul mudaginez nu flămânzea, existau alte probleme care se încadrau la nemulţumiri adresate statului.
Conducătorii Mudaginului erau corupţi şi din această cauză aveau grijă doar ca norodul să aibă burţile pline, fiindcă odată apărută foamea, supuşii s-ar revolta imediat. În ceea ce priveşte celelalte aspecte ale planetei, totul mergea îngrozitor, iar cel mai rău funcţiona sistemul conceput să antreneze minţile tinerilor. Profesorilor nu le păsa de inteligenţa elevilor, de capacităţile, de potenţialul sau de şlefuirea talentelor acestora. În deceniile precedente, atitudinea asta ar fi fost aspru pedepsită de organele statului, dar noii politicieni răspunzători pur şi simplu nu aveau chef să vadă această degradare. De aceea, Xarmega devenise o galaxie de tăntălăi.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.