„Maimuțe la taifas” este o căutare de sine ce a luat naștere într-un tren, în Sicilia. Am simțit că mustește o schimbare la nivel planetar, context în care am ales să-mi împărtășesc scopul intern, anume acela de a fi prezent, și cu ceilalți…

Interviu cu Nick Avataji, autorul cărții „Maimuțe la taifas”

 

Ne puteți spune câteva cuvinte despre dvs.? Când și cum ați descoperit pasiunea pentru scris?

În realitate am descoperit mai degrabă pasiunea pentru psihicul și sufletul uman. Această conștientizare, în cascadă, a dat naștere și activității de scriere în sine. Mereu m-am prezentat ca autor al cărții, nu ca scriitor. După ani întregi de lucru cu mine, formarea ca psihoterapeut în analiză tranzacțională, formarea în constelațiile familiale și experiența de practicant în analiză tranzacțională (domeniile consiliere și organizațional) mi-am dat seama că, după cum îmi place să spun, suntem mult mai mult decât „mormanul de carne și oase”. Despre mine singura realitate este că sunt. Încă îmi însușesc o etichetă, aspect cu care lucrez, anume aceea de căutător. Eu experimentez activități, profesii, conjuncturi și interacțiuni cu oamenii. Cei care mă cunosc știu despre mine că singurul lucru pe care îl poți anticipa la mine este faptul că te minți crezând că poți anticipa următoarea decizie în viață. Sunt, pe cât posibil, sau măcar încerc, un copil al prezentului.

Cum a luat naștere cartea Maimuțe la taifas? De ce ați ales acest titlu?

„Maimuțe la taifas” este o căutare de sine ce a luat naștere într-un tren, în Sicilia. Am simțit că mustește o schimbare la nivel planetar, context în care am ales să-mi împărtășesc scopul intern, anume acela de a fi prezent, și cu ceilalți. După cum spunea Eckhart Tolle, să reușești să și împletești scopul intern cu cel extern este o manifestare a fericirii.

Legat de titlu, primul lucru pe care o să îl spun este că atunci când a ajuns la mine pe calea intuiției am simțit pur și simplu că acesta va fi. Sunt câteva directive importante ale sale, după mine. Prima: faptul că filosofia de viață, terapia, dezvoltarea personală sau cum îi mai spunem sunt privite des ca având conotație de rigiditate. De parcă ar exclude viața, când în realitate filosofia de viață este conexiune cu viața. Este mișcare. Este acțiune. Este prezență. De aceea am vrut să aibă o notă relaxată, ușor umoristică. În plan secund, inconștientul ori automatismul descrie perfect instinctul. Forma umanoidă, dar și clișeul darwinian, au descris, după mine, ceea ce am simțit cu privire la mesajul primei părți a cărții.

Legat de partea a doua, care utilizează în mod evident un alt ton și o altă abordare, simt că taifasul vine dintr-un loc al discuției cu tâlc, pentru că des caut să creez o alternativă la realitatea din reprezentarea internă a cititorului.

Tonul acestei părți utilizează o tehnică pe care aș asemăna-o cu băgatul bățului prin gard, utilizată tocmai pentru a stimula reacțiile emoționale.

 

Dacă ar fi să descrieți Maimuțe la taifas în doar trei cuvinte, ce cuvinte ați alege?

Prezent. Trezire. Compasiune.

Cartea, presărată cu umor, stârnește emoții variate în recunoașterea tiparelor comportamentale. La ce să se aștepte cititorii acestei cărți?

În primul rând, pentru prima parte, probabil, o tendință de a mă critica pe mine ca autor ori ceva critică de sine, alături de mult amuzament. Tonul acestei părți utilizează o tehnică pe care aș asemăna-o cu băgatul bățului prin gard, utilizată tocmai pentru a stimula reacțiile emoționale. Am urmărit să stimulez conștientizarea. De la prima persoană care mi-a spus că e furioasă pe mine, imediat după ce am lansat cartea, aceasta din urmă a fost deja de succes. Pentru că am creat conștientizare. Astfel, cartea s-a născut și dintr-un loc de compasiune pentru natura umană.

În al doilea rând, pentru cea de a doua parte, o să vă împărtășesc o imagine pe care mi-a transmis-o formatorul meu, psihoterapeut Cezara Dașu. Ca terapeut uneori te afli în fața unui munte care are în interior un diamant cu valoare ce nu poate fi stabilită. Clientul îți dă împuternicirea de a face săpături pentru a disloca acele părți din munte care blochează accesul la acel diamant, iar tu ca terapeut ai ca unealtă doar o periuță mică și conștientizarea plus dorința de trezire ori schimbare a clientului, care oricum face tehnic toată treaba. Astfel, dai cu periuța aia unde se simte potrivit să perii în așa fel cât să mai disloci ceva. Așa cred că trebuie văzută cea de a doua parte: o mică reflectare a crăpăturilor dintre părțile ce poate ar fi potrivit a fi dislocate. Cu toții experimentăm emoțiile și limitele. Orice blocaj la acest nivel nu ne lasă să cunoaștem persoana cea mai frumoasă din câte vom fi cunoscut cu toții: noi, ca esență. Sinele nostru Înalt.

 

Pe oricine împuterniciți în a vă fi mentori, simțiți nu gândiți când îi alegeți.

 

Ați întâmpinat provocări la scrierea acestei cărți? Cum le-ați gestionat?

O să vă spun un secret. Cartea e scrisă de starea de prezență, atât cât ea a ajuns la mine. Îmi pot aroga câtă mândrie vreau. Dintr-un loc de smerenie autentică știu că nu e scrisă de mine ca ego. Poate doar vreo două paragrafe.  Aici aș spune că a fost dificultatea. Să-mi fac egoul să tacă.

Un sfat pentru cei care pornesc în călătoria cunoașterii și înțelegerii de sine?

Pe oricine împuterniciți în a vă fi mentori, simțiți nu gândiți când îi alegeți. Inclusiv termenul de spiritualitate a început să fie încărcat cu tot felul de valențe egotice. La fel, simțiți-i pe cei care sunt în egoul spiritual. Odată cu alinierea în sine și egoul crește și devine mai abil, lucru cu care eu mă lupt zi de zi. Lecția smereniei e o lecție grea, însă iubirea resimțită din acel loc, starea sa de prezență și respectiv conectarea atinsă vor descrie o experiență pe care fiecare o va cunoaște când o va reîntâlni.

Ce gen de cărți preferați? Ce cărți se află pe noptiera dvs.?

În acest moment pe noptieră am titlul Fericirea care durează a lui Bert Hellinger. Eu devorez în principal cărți de dezvoltare personală. Sunt fan Eckhart Tolle, Osho și Dolores Cannon. În planul beletristicii, cartea mea favorită, de altfel simplă dar cu mare însemnătate pentru procesul introspecției, rămâne Portretul lui Dorian Grey a lui Oscar Wilde. Îmi place mult opera lui Lucian Blaga, Paulo Coelho, John Grisham, Dan Brown și Franz Kafka.

Vorbiți la un moment dat despre conștientizare și despre trăirea în prezent. În ce măsură ar putea ajuta psihoterapia/consilierea? Prin ce mijloace reușiți dvs. să rămâneți ancorat în prezent?

Eu simt că este o cale ca multe altele, cum ar fi spre exemplu constelațiile familiale, meditația, polarity coaching, reiki, literatura din sfera filosofiei de viață, credința (religia e dogmatică și sunt rezervat) și așa mai departe. Barometrul meu pentru conexiunea cu prezentul rămâne ceea ce simt. Nu vă ascund faptul că sistemul meu primar de reprezentare este cel kinestezic, ceea ce mă face să fiu conectat cu ceea ce simt la un nivel destul de ridicat. După mine, prezentul se simte nu se gândește. Când ajungi să fii de acord cu tot ce simți, prezentul înflorește în propria persoană.

Inteligența emoțională vs. Inteligența cognitivă. Care este mai importantă în interacțiunile de zi cu zi?

Apa sau hrana? După mine inteligența emoțională este apa, cea cognitivă e hrana. Mintea este un instrument pe care îl avem pentru a avea experiența de a fi, context în care nu militez pentru desconsiderarea ei. Ba chiar aveam o discuție cu formatorul meu în materia constelațiilor familiale, Laura Ghiță, în care am găsit respect nu doar pentru suflet ci și pentru minte. Eu cred că ele sunt complementare. Acum că pentru mine inteligența emoțională este mai importantă poate fi și despre felul în care eu experimentez experiența de a fi. Ca avocat, odată cu inteligența emoțională am făcut loc gândirii critice, iar îmbinarea celor două mi-a adus multe satisfacții profesionale.

Cum ne păstrăm sentimentul de apartenență în valul de schimbări trăite?

Recunosc că am unele dificultăți în a înțelege întrebarea efectivă. Așa cum o înțeleg, răspunsul este următorul: Tot, Sursa, Dumnezeu, Creația sau cum îi mai spunem, este energie, iar despre energie știm și simțim că nu e nici creată nici distrusă, aceasta înseamnă că totul deja există la un nivel energetic și de vibrație. Admițând acest adevăr este clar că nu pot să nu aparțin dacă deja exist, independent de cum îmi schimb propria vibrație ori percepție. Eu chiar cred în teza unui prezent continuu și nu, nu mă refer la gramatica limbii engleze.

 

Este una să reacționez la emoție, este alta să fiu conștient de ea. Starea de prezență are și o conotație de spirală.

 

Cum vedeți dvs. idealul de om ieșit din tipar?

Orice om Realizat în Sine este ideal. Simt că ar fi pur egotic să schițez eu un ideal și mă bucură că ați adresat întrebarea. În cea de a doua carte vorbesc și de sămânța Hristică. Acolo explic pe larg. Nu vă spun mai multe deocamdată.

Atingeți la un moment dat subiectul efectului de turmă. Cum putem evita sau conștientiza acest efect și de a ieși din el?

Simțind. Aici se impune o mică explicație.  Este una să reacționez la emoție, este alta să fiu conștient de ea. Starea de prezență are și o conotație de spirală. Noi toți suntem prinși în diverse sisteme, iar prezentul vine în spirală din conștiința personală, conștiința sistemică și conștiința Marelui Întreg.

Simt că este despre a mă uita la fiecare tendință ori reacție. Propun un experiment simplu. Mergeți la câteva spectacole de teatru. Unele performanțe artistice chiar sunt de standing ovation, altele  sunt aclamate ca urmare a efectului pe care îl descrieți. Încercați să vedeți ce simțiți când toți de lângă s-au ridicat și dumneavoastră rămâneți jos. După ce veți simți ce vă face să mergeți cu acel curent veți avea în dumneavoastră barometrul ce vă va ajuta să vă înfrânați pornirea.

Ce hobby-uri aveți? La ce practici apelați atunci când aveți nevoie să vă relaxați și să vă restabiliți echilibrul interior?

Îmi place mult să călătoresc. A avea experiența de a fi și trăi în diverse locuri mă fascinează. Este pasiunea mea. În rest, practic tantra, meditez zilnic, fac mișcare pe cât posibil iar, mai nou, am descoperit o cale pentru a-mi recăpăta echilibrul interior pe care încă o experimentez, anume aceea a deplasărilor pe insule. Recent am stat o perioadă în Tenerife unde am trăit o senzație nouă: lipsa de apăsare din perspectiva conștientului colectiv. E ca și cum presiunea de pe continent dispare.

Care este subiectul despre care ați putea sta la taifas la nesfârșit?

Vindecarea emoțională. Fiind și avocat de profesie, ceea ce îmi dă o oarecare predilecție spre oratorie, a deschide subiectul în această materie e un risc pe care prietenii mei îl știu, și mă bucură că îl deschid foarte des în preajma mea. Mă găsesc uneori vorbind cu orele și pare că oamenii chiar își deschid sufletul și primesc din puținul care a ajuns la mine.

Ce le puteți spune cititorilor dvs. despre proiectele viitoare? Aveți în plan să scrieți o nouă carte?

Urmează să lansez un joc de societate conceput în jurul ideii dezvoltării personale prin joc utilizând analiza tranzacțională și anunț pentru prima dată public că am terminat de scris cea de a doua carte, „Cu trezirea la taifas. Noul Pământ”, aspect despre care urmează să discut cu Ana-Maria Savu, colega voastră, căreia îi mulțumesc cu această ocazie pentru a fi fost acolo în gestiunea publicării primei cărți.

În rest, urmează cel puțin o a treia carte.

 

 

Vă mulțumim pentru răspunsuri!

Eu țin să mulțumesc echipei Letras pentru că a pus umărul la a împărți prezentul. Și pentru a vă explica cât de important este ceea ce ați făcut vă povestesc cum un prieten psihiatru mi-a făcut cunoștință cu primul meu psihoterapeut, gest prin care ajută astăzi zeci de oameni care, fie citesc ceea ce am scris, fie vin la atelierele mele. O viziune globală cu acțiune locală este felul în care sprijinim instalarea Noului Pământ.

 

Comandă ediția tipărită: https://letras.ro/product/maimute-la-taifas-nick-avataji-editura-letras/

Descarcă și citește eBook-ul: https://letras.ro/product/ebook-maimute-la-taifas-nick-avataji-editura-letras/