Interviu cu Sorin Drăghici, autorul cărții „Acest soare care mă orbește”

 

Dezvăluie-ne, te rugăm, cum s-a născut ideea romanului Acest soare care mă orbește.

Cred că viața e un tragi-comic, ca un joc permanent pe o scenă. Ea devine epică atunci când e povestită sau descrisă. 

Țin minte că în copilărie, atunci când verile încinse ne ascundeau prin casele bunicilor unde eram „parcați” în vacanțe, unul dintre hobby-urile mele era să-i descos și să le pun sute de întrebări despre cum era viața lor în tinerețe sau despre ciudățeniile nespuse sau uitate ale familiei. Micile „bijuterii” pe care le-am primit mai ales de la bunicile mele, le-am ascuns bine într-o cutie de comori. Una dintre aceste „bijuterii” am scos-o în timpul pandemiei, am șlefuit-o puțin, am spălat-o într-o ficțiune familială și am pus-o pe hârtie. 

Care este primul cuvânt care îți vine în minte când te gândești la romanul tău? Dacă ar fi un cuvânt care să exprime esența lui, textura lui?

Iubire. Iubire împlinită, iubire înșelată, iubire ca val al vieții – cu suișuri și coborâșuri.

Cartea ta are un aer cosmopolit. De unde i se trage?

În primul rând nota cosmopolită vine din mica parte biografică a cărții care într-adevăr s-a petrecut în câteva din marile orașe descrise în carte. Dar în afară de asta, cred că orașele mari în sine, dar și insulele oarecum izolate în mare (Hydra) sunt microcosmosuri poliforme care oferă oglinzi de reflecție foarte intense pentru fiecare din personaje.

Care este personajul tău favorit din carte? Care este modelul care a stat la bază creării personajului?

Personajul meu favorit este Eliza, iar modelul care a stat la baza creării personajului este o combinație ficțională a două mătuși – una enigmatică și singuratică, iar alta extrovertită care într-adevăr a trăit la Buenos Aires.

Cât de important crezi că este titlul unei cărți? Spune-ne cum ai ajuns la acest titlu? Acest soare care mă orbește impresionează prin natura relațiilor dintre personaje. Cum percepi această dinamică?

Cred că alegerea titlului este un proces oarecum subestimat. Titlul unei cărți este esențial, mai ales în ziua de azi, când informația se comprimă, iar timpul de căutare al cititorului este limitat. 

Titlul cărții „Acest soare care mă orbește” vrea să reflecte dincolo de ideea de căldură și lumină – la care aspiră toți în ecuația familială sau erotică a romanului- aspectul tăios, dureros și câteodată nimicitor pe care îl are, într-o extensie generalizată, elementul solar la zenitul său, ca o prefigurare a reversului, acolo unde pândește întunericul.

Dacă ai putea schimba un singur lucru în istorie, care ar fi acela?

 Din punctul meu de vedere interzicerea, motivată politic, a politeismului și instaurarea forțată a monoteismului a creat probabil cea mai mare polarizare și strâmtorare a spiritului uman.

 „Procesul creativ e o constantă pentru mine, dar are sinuozități legate de ritmurile nebunatice ale vremurilor de azi…”

De când scrii? Scrii ușor sau scrii greu? Scrii mult și neîntrerupt? Apoi rescrii? Care este, de fapt, procesul creativ? În cât timp ai scris acest roman? Există un moment al zilei când preferi să scrii?

Scriu de mult timp, dar până acum totul în formă concentrată: poezii, eseuri, articole. Scriu relativ ușor, nu foarte mult, dar aproape neîntrerupt. Procesul creativ e o constantă pentru mine, dar are sinuozități legate de ritmurile nebunatice ale vremurilor de azi. Nu am un ritm constant și bine stabilit, scriu din plăcerea de a scrie, atunci când „valul existențial” al vieții mă ia pe sus. Acest scurt roman l-am scris în primul an al pandemiei.

Dacă nu ai fi fost hărăzit cu darul scrisului, ce dar ți-ai fi ales?

Poate darul clarviziunii unui vraci dintr-o cultură preistorică. 

Cine este primul tău cititor? Dar cel mai critic? Părinții tăi ți-au citit cartea?

Primul meu cititor a fost un prieten al meu, regizor. Manuscrisul acestui scurt roman nu a fost citit până acum de alți prieteni sau de familia mea. Tatăl meu, care nu mai trăiește de patru ani, a avut probabil în afară de mine până acum, dintr-o altă dimensiune, cel mai bun acces la carte. 

Care este cartea care ți-a marcat copilăria?

Cartea care mi-a marcat copilăria a fost „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru. Am văzut cartea în biblioteca unei dragi prietene cu care am copilărit. Am împrumutat cele două volume ale cărții, dar m-am îndrăgostit atât de mult de ele, încât nu-i le-am restituit niciodată. Nu numai pentru că ea a uitat de ele, dar mai ales pentru că după nenumărate lecturi cele două cărți deveniseră zdrențe pe care le luam cu mine peste tot: la școală, la bunici, la mare. Erau un fel de totem la care nu mai puteam renunța. 

Unde îți place să citești? Câte cărți îți iei în călătoriile tale? Când citești pentru plăcerea ta, citești o carte de la cap la coadă sau îți place să citești mai multe cărți în paralel?

Îmi place să citesc peste tot și oriunde unde am timp: seara după ce mă întorc acasă, în vacanțe, înainte de a adormi, la sfârșit de săptămână, pe malul unui lac. În general călătoresc cu prea multe cărți, care trebuie îndesate în bagajele de mână, dacă zbor. De obicei citesc în paralel o carte de beletristică și o carte cu temă științifică sau politică.

Ce carte citită de curând ai recomanda-o?

„The fragility of concern for others – Fragilitatea griji față de alții” de Estelle Ferrarese.

Dacă ar fi să te gândești la un scriitor preferat contemporan, care este numele pe care l-ai menționa?

Szabó Magda

Cum se împacă profesia ta cu scrisul?

Fără dubiu profesia de medic îmi ia, prin intensitatea ei, foarte mult timp, dar exact dimensiunea câteodată dramatică a ei, epicul poveștilor pe care mi le dezvăluie pacienții sunt stimuli în subsidiarul scrisului.

Spune-ne, te rugăm, care este următorul tău proiect literar?

Un volum de proză scurtă.

Ce reprezintă Grecia pentru autorul Sorin Drăghici?

Grecia antică prin istoria ei politică, literară și filozofică și în prelungire Grecia modernă prin aspectul ei solar și blând, este probabil pentru mine tărâmul ideal.

Care este locul tău preferat din Grecia?

Insula Andros. O insulă în arhipelagul cicladic care înbină sălbaticul ars de soare al stâncilor cu albastrul nesfârșit al mării. Ritmurile insulei sunt lente, turiștii sunt puțini, vântul adie permanent și frânge ușor „orbirea soarelui”…

Definește frumosul.

Frumosul este echilibrul elegant la răscruce de patru vânturi: posibil-imposibil, real-ireal.

Care este fraza care te emoționează cel mai tare din cartea ta?

„Mareea care creștea a început să ne mângâie picioarele încolăcite la marginea patului de calcar pe care adormisem îmbrățișați. Ne-am ridicat speriați, apoi am izbucnit amândoi în râs. Am sărit în apă, ca să ne întoarcem la vas. Mi-am întors capul spre acel loc mirific. Nu mai era în umbră. Soarele îl scălda. Un val s-a încumetat mai sus pe stâncă și spăla un mic fir roșu de sânge”.

„Conceptul de „acasă“ s-a desprins de locuri bine definite și levitează foarte stabil deasupra mea, ca un mic norișor sidefiu…”

Vorbești limba greacă? Ești fluent?

Vorbesc greaca de câțiva ani buni.  Am auzit-o în ultimii ani permanent în jurul meu de la prieteni, amici și colegi. Am asimilat-o ca un papagal și am repetat-o până a devenit a mea, pe principiul: „fake it till you make it”. Corecturile deraierilor de la cursul unei expresii corecte le-am primit de la o prietenă grecoaică din Berlin, care mi-a picurat regulile gramaticale și de sintaxă peste vraiștea inițială a vocabularului. Deși nu locuiesc (încă) în Grecia, limba aceasta îmi oferă un liant permanent cu lumea trecută și prezentă a Greciei. 

Știm că ai câțiva ani buni de când nu mai locuiești în țară. Ce înseamnă pentru tine acasă?

În urmă cu mulți ani când am plecat de acasă la Berlin, am suferit de un dor de casă nimicitor. Apoi s-au instaurat simptomele tipice de „love-hate”, proiectate ba pe România, ba pe Germania. De câțiva ani buni însă conceptul de „acasă“ s-a desprins de locuri bine definite și levitează foarte stabil deasupra mea, ca un mic norișor sidefiu. Mă urmărește peste tot și îmi dă o umbră protectivă peste tot unde mă aflu .

Citește romanul Acest soare care mă orbește (ediție tipărită) sau eBook