Descriere
(eBook PDF) Cioburi de suflet: petale de nu ma uita… – Mioara Ghelesan – Editura Letras 2020
Acesta este un eBook protejat cu DRM. Pentru a-l citi, descarca gratuit aplicatia Adobe Digital Edition.
Cand ai plecat, am murit. Mi-au trebuit noua ani sa renasc, sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale. Cu sufletul ciobit, cu trupul ars de durere, cu inima franta, mereu ascultand linistea, intre lespezi de morminte. Am ramas suspendata intre cer si pamant mult timp, acolo unde tacerea a cuprins timpul, care se scurgea, alunecand si ducand cu el tot ce-am avut, tot ce-am trait!
Intre cer si pamant este locul unde imi scriu povestea, unde astept si unde voi ramane, ca sa pot exista.
Cioburi de suflet, petale de nu ma uita, sunt trairile mele fara tine, fara echilibru, inclinand balanta si cautand sa renasc. Cioburi adunate de pe asfaltul rece, unde am ramas mult timp! Cioburi care nu s-au mai potrivit, nu au putut fi lipite, mii de cioburi s-au pierdut in acea noapte neagra de mai.
Cioburi de vise destramate, prea devreme, de un destin nedrept, cioburi de suflet, lectii de viata, traite intens, la margine de cer, sprijinit pe pamant! Cand m-am regasit, cand am adunat acele cioburi, am aflat ca tu citesti ce scriu, ca trebuie sa iti scriu in continuare. Dincolo de cuvinte suntem noi si Dumnezeu, noi, suflete dezgolite de durere, de dor, ingenuncheati de soarta, cu lacrima oprita in gat, ca un blestem, ca un amurg violet, ca un sunet de vioara, rugand cerul sa ne gasim calea!
Dincolo de cuvinte sunt eu si un singur anotimp, la care ma intorc mereu, anotimpul meu Claudiu…
Mioara Ghelesan
Cine sunt eu, Mioara Ghelesan?
De profesie, asistent medical generalist. Imi place ceea ce fac si imi iubesc meseria. Nu exista cred, nimic mai nobil, decat sa ajuti un om si in acelasi timp, sa fii om.
M-am nascut, am copilarit si am ramas in localitatea Toplet, judetul Caras-Severin, acasa. Iubesc acest colt de rai si niciodata nu as pleca de aici. Iubesc simplitateasi linistea, si aici le gasesc. O binefacere mentala si spirituala.
Cand scriu, sunt alta persoana si se pare ca este menirea mea pe acest pamant.
Stiu ca este un dar minunat de la Dumnezeu. Sa scriu pentru oameni care au aceeasi suferinta ca mine, pentru parinti de ingeri, pentru oameni care simt la fel, dar nu pot reda in cuvinte.
Si pentru prietenii mei, lectii de viata, pe care le-am invatat singura si nu vreau sa le tin pentru mine. In urma cu zece ani mi-am pierdut unicul meu baiat, de 23 de ani, Claudiu, si o parte din mine!
Mult timp am cautat ce ma defineste, cine sunt si incotro ma indrept. Pentru ca niciodata nu mai esti la fel. Am ales iubirea si daruirea, am ales iertarea si rabdarea. Si m-am regasit intr-un anotimp, care se tot intoarce, anotimpul meu Claudiu!
Rogobete Maria –
Volum de poezii “Cioburi de suflet ” mi-a consolidat ideea despre viață, despre bucuria cu care trebuie să primim diminețile în sufietul nostru. Noi înșine suntem cioburi transformate în cuvinte lipite în fiecare zi cu faptele noastre bune sau rele și câteodată uitate în nopti adânci. Cioburile din suflet și de suflet ale poetei Mioara Gheleșan, sunt trăirile ei, sunt zilele, nopțile, lunile, anii care trec fără ființa cea mai dragă de pe pământul vieții ei, Claudiu. Sunt atât de frumoase poeziile, dar atât de triste…
Cât de adevărat este acest cuvânt “ciob” în lumea în care trăim, intrând în miezul stralucirii acestuia constatăm că niciodată nu mai putem reface ceea ce am pierdut, ceea ce s-a distrus, a dispărut, a plecat… Suntem în mâinile lui Dumnezeu și acolo vom rămâne pe veci. Poeta Mioara Gheleșan caută în versurile sale coarda sensibilă și autoironică a unui nucleu liric cu trăiri limpezi și de profundă admirație. Scrie poezie în singurătate, dar nu este singură în această lume în care își exprimă neputința de a atinge obrajii copilului născut din dorință și iubire, să îmbrățișeze ființa care i-a dat sens. Versurile ei sunt când triste, când pline de sfaturi îndrăznețe, înălțări reale epitete profunde, constatări nemărginite în gândire. Cât de puternică este poeta!!! O mamă care a pierdut tot ce a avut mai pretios în această lume să aibă puterea să scrie neîncetat poezii, să lipească cioburile vieții în așa fel încât să poată ajunge să îmbrățișeze sufletul pur al fiului ei. Merită citită această carte bijuterie a sufletului!