Febra Orientala

Stefana Dicu debuteaza, curajos si promitator, cu un roman in care dragostea pare a intra mereu in formula nepotrivita. Tribulatiile erotice ale eroinei se condamna la un circuit vicios definit prin slabiciune, tentatie, insatisfactie, experimentalism necontrolat, alimentat de stihia fricii de singura- tate, insa toate acestea sunt salvate, in plan literar, de inteligenta transformare a frivolitatii in laborator de autoanaliza, a cercului vicios erotic in ocazie de maturizare personala. Febra orientala este o poveste care produce impresia vie a plauzibilitatii, se citeste cu sentimentul ca asisti la scene de via- ta reala, convertind placerea lecturii in observatie directa asupra unor caractere si situatii concrete. Arta scheciului, cu care realizeaza cateva portrete expresive, in vecinatatea grotescului uneori, coerenta narativa, ironia si zeflemisirea de sine sunt abil practicate, parca din instinct mai mult decat din stiinta, anuntand o voce literara noua, originala, care convinge prin autenticitate si lipsa laborioasa de orice emfaza jonglata. – Vianu Muresan