Descriere
Imersiv (ed. tiparita) – Autor: Octavian Herța – Editura Letras, 2021
Octavian Herta este scriitor, are talent, are stil. Stilul face diferenta dintre un jurnalist si un scriitor. Inseamna si stilistica unei existente! Sa zicem, dupa Mihai Zamfir, “ca stilul este o modalitate recognoscibila, in care un scriitor isi trateaza limba”.
Cartea asta este o papusa ruseasca, in care fiecare poveste o contine pe urmatoarea, intr-un perpetuu de-a v-ati ascunselea, in care cautarea este doar pretext pentru jocul in sine. Si, ca in orice matrioska, exista papusa-mama, povestea-far care trage dupa sine celelalte povesti, nu doar insumandu-le, ci si ordonandu-le, justificandu-le existenta si calauzind cititorul de-a lungul intregului roman.
,,Imersiv” poate fi inteles si ca o carte autobiografica (desi contine o multitudine de aspecte fictive, de la nume de personaje pana la intamplari care nu s-au petrecut niciodata, cel putin nu in realitatea conventionala), urmarind, pe mai multe paliere narative, povestea unei familii obisnuite din Pitestiul anilor ’80, in care autorul devine, rand pe rand, observator si personaj, dezvaluind si incifrand in acelasi timp elementele care descompun si recompun propria-i existenta, dar si pe cele ale mamei, tatalui, fratelui ori bunicilor.
Casnicia nefericita a parintilor, dramele individuale ale fiecaruia dintre ei, bunicii perceputi ca refugiu pentru mama si copii, o poveste de dragoste dintre o fetita cu gene lungi ca niste aripi de fluture nocturn si un baiat care se cauta pe sine, regasindu-se uneori in carti, alteori in vise, o incercare esuata de iesire dintr-un labirint imposibil, prietenia ca eterna reintoarcere, arheologia unei copilarii recuperate din fragmente aparent disparate – toate acestea sunt articulatii de mecanism si totodata povesti de sine statatoare.
Aproape pe nesimtite, asemenea unui constrictor nevazut, povestea-mama se insinueaza printre povestile-fiice, le mangaie, acapareaza si, ineluctabil, le devoreaza intr-un joc dramatic, pe care nimeni nu-l castiga.
Romanul are pagini de memorie afectiva si se structureaza ca mimesis, avand actanti existentele tatalui si a fiului, a fiului, a tatalui, a mamei… tulburator! Evenimentele care duc spre finalul romanului, o modalitate de opera aperta, sunt o arhitectura, o memorie de elemente pulsionale… Se intalnesc epica naturii interioare cu natura exterioara, in alti termeni, natura naturata si natura naturans! Diegeza trezeste un orizont de asteptare care persuadeaza, ca mysterum fascinans, cititorul, catre un final al carui stil este dat de viziunea pluviala, de imaginile dintr-o arhiva de filmologie (istoria deceniului 8), de stilistica a imaginii… Limbajul poetic instituie un dincolo, un dincolo de istorie, o atmosfera de origini, o eliberare de frica… Sunt, evident, topite bibliografii, un artifex, o sublimare de fluctuatiile iatrogeniei istorice… Un dialog cu zeii recesivi, o bucurie pentru totdeauna de a povesti, incantatii din scandarile zorilor, din fraza povestitorului fara nume, sinteza de apolinic si dionisiac. Romanul se citeste figural si figurativ, ca o fascinatie perpetua, dincolo de placerea textului! Spre fructele coapte, brazdat de oboseala si lumina, cu stil, departe, din nou, de artificii…
Ar fi apoi de discutat despre tipologia receptarii personalitatii si scriiturii autorului. Are o receptare de viziune inedita din ceea ce inseamna energia plastica a cuvintelor coagulante. Este citit, interpretat, instituind fenomenul holistic al taumaturgiei, niciodata cultivand tipologia proprietatii, ci a imaginarului posesiunii, viata cotidiana prinzand irizari de diferenta ontica.
Nu incercati sa deosebiti fantasma de realitate, nici scriitorul nu o poate face pana la capat. Cartea asta nu este nici una, nici alta. Poate fi o usa, daca vreti sa fie una. Poate fi un labirint in care intrarile si iesirile sunt mutate dintr-un loc in altul, in deplina libertate. Ori, poate fi un Nautilus ratacit in ocean, prin ale carui nesfarsite hublouri cititorul priveste in maruntaiele unei lumi disparute, intr-o imersiune la finalul careia nimic nu mai e la fel ca inainte.
(Prof. Dr. Ion Predescu, critic si istoric literar)
Despre autor
Octavian Herta s-a nascut la 24 noiembrie 1977 in orasul Pitesti. Este licentiat al Facultatii de Drept Administrativ din cadrul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu. In pofida specializarii in stiinte juridice, timp de zece ani a lucrat ca jurnalist pentru o serie de publicatii locale si nationale. Ulterior a activat ca specialist in comunicare, iar din anul 2016 locuieste in Marea Britanie.
adriroman –
Am citit-o în 2 zile. Parcă m-a și apărat de canicula bucureșteană. Octavian Herța scrie bine. A reușit să creeze un univers coerent și captivant din detalii, situații și personaje aparent banale dar care, privite cu atenția dilatată a copilului-scriitor, capătă interes, tensiune și farmec. Știe să povestească și să dea valoare amănuntelor. Îl felicit și-i doresc un drum lung și frumos în literatură, drum pe care l-a început cu maturitate și evident talent.
monica fesci –
“Imersiv” este un roman intens, cu trăiri lăuntrice nebănuite, acțiunea ținându-te conectat, in desfășurarea ei, de la prima până la ultima pagină, întrebându- te mereu dacă este ficțiune sau realitate.
Trăind și cunoscând bine “epoca de aur” comunistă, m -am intrebat cum un copil poate simți atât de profund grozăvia acelor timpuri până la cel mai mic amănunt, chit că foloseste ca laitmotiv convingerea că lui și fratelui nu le-a lipsit nimic, părinții făcând tot posibilul asigurarii unui “trai decent”. Sau tocmai asta este rolul, sa evidentieze contrariul?
Ceea ce a lipsit, insa, sau, cel putin asta am perceput eu, a fost întelegerea și folosirea comunicării intre generatii, sau in sânul aceleiași generații. Prejudecățile si insingurările unei societăți debusolate, îndoctrinată , pe de o parte, cu miasma “omului de tip nou” , dar traind , pe de alta parte, in canoanele crestine “de tip vechi” au dus la imense drame familiare.
Recomand această carte, ea este pur si simplu o invitatie la introspecție, doar vindecati de umbrele trecutului putem merge mai departe.
xversalb –
Puzzle cu emoții, zâmbete , sensibilitate, inocență, neputință…retrăite cu intensitatea unei operații pe viu , fără anestezie .S-au declanșat in mine stări si amintiri ce păreau pierdute , iar gri-ul epocii în care “ mai aveau să ambaleze în pungi de 1 leu aerul, ca să-l respirăm cu responsabilitate “a devenit nostalgie. Sublimă povestire, sensibilă reîntoarcere, portret în abur și nor al mamei: “ Sunt convins că ea s-a simțit întotdeauna ca neaparținând de realitatea care-i fusese impusă, captivă într-o lume în care nu se potrivise vreodată, dar pe care o accepta ca fiind singura posibilă.” O experiență imersivă, o călătorie în timp într-o expunere plăcută a autorului .
Recomand cartea cu tot sufletul!
Popa Corina (proprietar verificat) –
Un roman scris groaznic de bine, m-a atins! Un roman despre vindecarea generatiei mele, generatia dinainte de ’89, cei care am stiut sa plonjam in vremuri noi, chiar daca am “imersat” in intuneric si frig pana atunci! Felicitari, Octavian Herta!
loredana.albici –
Deși nu am trăit in “epoca de aur”, ca sa zic asa pe vremea lui Ceaușescu, am auzit tot felul de povesti despre cum era atunci, cum încercau oamenii sa ducă un “trai decent”.
Datorită lui Octavian Herta am înțeles ce au insemnat anii ’70-‘80, cum oamenii se luptau cu foamea, întreruperea curentului seara mai devreme, lipsa încălzirii unei locuințe.
Am citit aceasta carte in 3 zile și m-a captivat de la primele pagini și am fost uimita de cât de mult se citea atunci și cât de greu se găsea o carte.
“ Asta însemna pentru mine acasa in anii aceia, biblioteca bogata cu carti pe trei rânduri, scaunul pe care-l luam din bucătărie, pe care ma cățăram, mai-mai sa îmi rup gâtul, pentru a ajunge la rafturile de sus, covorul persan albastru ca oceanul odihnindu-se intr-un golf, lumina galbena ce pătrundea prin perdelele de la fereastra mare a sufrageriei, masa din bucătărie si lampa cu gaz pe care ai mei o porneau in multele seri in care regimul făcea economie la sânge, tăind curentul in apartamentele a milioane de oameni.”